Ce fel de remedii se folosestc în medicina descrisă de Hildegard

In reţete descrise de Hildgard sunt folosite diferite tipuri de remedii, printre care cele mai des folosite sunt :

• sucul proaspăt de plante medicinale extras din frunze, rădăcină sau tulpină care se bea
• comprese cu frunze proaspete sau cu frunze uscate la soare sau pe o piatră fierbinte direct pe piele cu o pânză de in deasupra
• plante proaspete sau uscate fierte în vin, lapte sau apă
• plante uscate sau proaspete măcerate în vin, apă sau lapte
• biscuiţi de făină din anumite plante şi condimente care au fost copţi la soare sau la cuptor sau pe o piatră încinsă
• vin sau apă în care s-a tinut un timp pietre semipretioase
• pietre preţioase purtate la corp sau puse pe o parte a corpului
• băi cu aburi – saună – la care se aruncă pe pietrele încinse anumite elixire de plante şi la care se bea în acelaşi timp anumite ceaiuri sau elixire
• bai în apă caldă în care s-au pus anumite ceaiuri sau tincturi
• cenuşă frunze, flori, tulpină, scoarţă sau rădăcină amestecată cu apă sau vin folosită ca tinctură

Plantele se pun în mâncare, în apă, în vin cald, sau în apă cu miere (care poate înlocui vinul) sau se fierb în vin, apă, apă cu miere, depinde de remediul cu pricina. Praful de plante se mănâncă pe pâine sau cu mâncare. Rareori se ia un remediu fără mâncare sau fără a mânca după aceea, căci acest lucru nu este sănătos !

Când şi cum se iau remediile după Hildegard

In general remediile se iau ori pe stomacul gol, adică înainte de mese şi – sau după mese. Acest lucru depinde de remediul cu pricina. Unele remedii se iau şi înainte de masă şi după masă, altele numai înainte sau numai după masă. Multe remedii se iau de abia după masă pentru că forţa planteler este asa de mare încât înainte de masă ar dăuna, pentru că plantele nu găsesc forţele opuse în stomac din mâncare. In general remediile se iau cu măsură, adică în cantităţi mici şi se iau zilnic timp de mai multe zile şi săptämâni, depinde de indicaţiile date Hildegard de la remediul respectiv. Aceste indicaţii trebuie respectate cât mai exact posibil, căci absolut tot ce scrie Hildegard are o importanţă mare.

Cum se obţine sucul din plante

Multe plante par relativ uscate însă se poate extrage destul de mult suc din ele cu metodele potrivite. O metodă simplă este de a da plantele printr-o maşină de tocat electrică care le taie mărunt. În lipsa ei, ele pot fi zdrobite cât mai bine într-un mojar. Dupa aceea plantele măcinate sau zrdobite aşa se pun într-o pânza curată şi se storc cu mâna, răsucind cârpa, ca şi rufele ude. Cu o presă mecanică (se poate folosi şi o menghină) iese mai mult suc şi mai uşor decât prin storsul cu mâna. Această metodă fost găsită în mod empiric de autor, poate există metode şi mai bune. Din 6-7 urzici medii de exemplu se poate obţine cam 30-50 ml de suc de urzică.

Când se culeg plantele

Plantele care se culeg atunci când luna creşte sau este lună plină sunt mai puternice şi au un efect vindecător mai mare decât când se culeg altcândva. La lună plină plantele au cel mai mult suc în ele. Fructele şi plantele care se culeg atunci când luna scade se menţin mai mult timp însă pentru ca au sucuri mai puţine în ele care se strică. Cerealele secerate la lună plină sau crescătoare dau mai multă făină. Seminţa cerealelor secerate la lună crescătoare creşte mai repede şi face mai multă tulpină şi fân decât cea recoltată la lună scăzătoare iar cea recoltată la lună scăzătoare creşte mai încet, face mai puţină tulpină dar face mai multe boabe decât cealaltă.

Când să se folosească remediile pentru cel mai puternic efect

Atunci când luna creşte forţele corpului cresc şi acesta este timpul ideal pentru vindecare. Remediile au un efect mai puternic şi mai intensiv în acest timp. Atunci când luna scade rănile sângerează mai puţin, vindecarea este mai scurtă, rănile se închid cu cicatrici mai mici sau invizibile. Zilele cele mai critice la operaţii sunt zilele cu lună plină şi lună nouă care ar trebui evitate. Remediile pentru dezintoxicare însă ar trebui luate atunci când luna scade, deci 2 săptămâni la rând cu pauză de 1 lună şi cu repetare luna viitoare atunci când luna scade din nou. De exemplu dezintoxicarea cu ceai de urzică sau ceai de gălbenea ar trebui oprită la luna nouă şi continuată atunci când luna scade din nou.

Ce se foloseşte din plante

În general se folosesc seminţele, frunzele sau florile proaspete sau uscate. Hildegard ne spune des însă şi de folosirea rădăcinii şi a întreagii plante. De multe ori nu se precizează detaliat care parte din plantă se foloseşte. Se pare că întreaga plantă este în general folositoare şi conţine substanţele necesare iar radăcina – in general ignorată de “experţii” în leacuri – pare să aibă în cele descrise de Hildegard chiar o mai mare putere decât restul plantei. Rădăcina ca şi florile, dar şi seminţele par a conţine cele mai multe substanţe active urmate de frunze şi tulpină.

Anumite plante se folosesc numai înainte ca planta să aibă fructe sau fructele să fie coapte. Se pare că din cauza coacerii fructelor, multe substanţele vindecătoare se transformă sau dispar din plantă după ce aceasta s-a copt.

Hildegard nu este exactă ca un om de ştiinţa – care în general nu mai vede pădurea din cauza copacilor – şi nici nu trebuie să fie exactă, căci principiul de funcţionare al remediile este cu totul altul decât cel bănuit de ştiinţă iar folosite după indicaţiile de rigoare remediile nu pot avea efecte negative.

Măsuri exacte nu se găsesc în reţetele originale iar cantităţile descrise aici la reţete fiind făcute de Dr. Herztka şi Dr. Strehlow după indicaţiile descrise de Hildegard. Aceste reţete cu măsuri exacte înlesnesc fabricarea leacurilor.

Cantităţile din aceste reţete trebuie luate deci numai ca reper grosolan şi nu sunt foarte importante. Un cântar fin de asemenea nu este neaparat necesar pentru a face remediile, mai ales că Hildegard nu precizează decât în puţine locuri greutatea ci mai degrabă volumul de plante sau suc.

Cum funcţionează remediile

Forţa unui leac după, cum spune des Hildegard, are nevoie de o forţă opusă pentru a-şi face efectul, deci când omul are o anumită boală o plantă anume acţionează asupra bolii sau a sucurilor rele din corp având un efect de vindecare, în timp ce unui om fără boala descrisă la remediul respectiv, acest remediu poate chiar să îi dăuneze fiindcă forţele plantelor nu găsesc forţa opusă în organism (secreţiile rele) şi atunci ele actionează împotriva corpului (sau a sucurilor bune). Acest principiu al existenţei de forţe opuse, antagoniste poate fi găsit în toată creaţia şi trebuie luat în considerare şi la procesele de vindecare. Deci atenţie, atunci când omul este sănătos sau nu are anumite boli el poate primi daune prin luarea unui anumit remediu naturist.

Există însă şi remedii care se pot lua şi de oamenii sănătoşi pentru menţinerea sănătăţii, căci ele combat sucurile rele din mâncarea zilnică.

Leacurile descrise de Hildegard trebuie deci luate numai pentru bolile respective aşa cum ele au fost descrise de Hildegard şi la modul descris de ea.

Aici se vede faptul ca vracii şi medicii naturişti care fac fitoterapie nu ştiu de fapt mai nimic despre plante medicinale şi efectul lor in afara de experienta daca au folosit sau nu si nici de modul de functionare al lor. Chiar se amesteca principiile farmaceutice gresite cu cele naturale. Fără cunoştinţe de la Dumnezeu omul poate face foarte multe lucruri exact dos, chiar cu intentii bune. Caci natura, ca şi corpul omenesc sunt mult prea complicate pentru a fi înţelese de om prin puterea lui de cunoaştere.

Cine doreşte să devină un maestru trebuie sa fie mai întâi un ucenic la un maestru. In cazul naturii există doar un singur maestru şi acela este Dumnezeu Insuşi. Fără ajutorul lui Dumnezeu omul nu poate să cunoască adevarul, deoarece el nu are ochii şi mintea de a vedea în lumea spirituală şi în secretele ascunse din natură.

Până acum numai oamenii credincioşi, umili şi cu inimă pentru bolnavi şi săraci au primit graţia de a descoperi secretele naturii sau remedii simple şi eficiente sau chiar li s-a dat darul de a auzi vocea lui Iisus: Hildegard von Bingen, Sebastian Kneipp, Samuel Hahnemann, Viktor Schauberger, Jakob Lorber, Gottfried Mayerhofer, Bertha Dudde şi mulţi alţii.

Nici măcar un singur om, fie el simplu şi neştiutor, fie el „om de ştiinţă” nu se afla printre cei care au descoperit lucruri cu adevărat folositoare omenirii fără de a poseda credinţă în Dumnezeu, dragoste pentru El şi smerenie în inimă. Acest lucru este pus încă odată în evidenţă de ceea ce a scris Hildegard.

Cum se usucă plantele

În general oamenii usucă plantele medicinale la umbră şi la un loc uscat. Se crede din păcate că soarele face multe substanţe active să dispară din ele, slăbind astfel efectul vindecător. Din pacate acest lucru nu este adevărat, ci chiar dimpotrivă: soarele face ca substanţele dăunătoare să fie eliminate, căci el elimină tot ce este necurat în ele făcându-le mai pure şi deci mai puternice. Acest lucru este descris şi de Iisus în revelaţiile date prin Jakob Lorber (vezi lincul cu heliopatie) din “Puterea de vindecare a luminii soarelui”

Hildegard scrie şi ea acelaşi lucru la descrierea sănişoarei: “căci soarele nu ia puterile ierburilor când ele sunt uscate, însă focul le ia. Şi ce a fost uscat pulverizează însă nu prea fin, deci nu ca praf ci ceva mai mare. Şi păstrează praful acesta pentru la iarnă.”

Deci uscarea plantelor la soare ar fi de preferat altei metode de uscare. În plus în acest fel în plantele uscate se adună fotoni solari care în sine au cea mai mare putere de vindecare, chiar mai mare decât substanţele din plante, căci sufletul omului este format din aceeaşi materie ca şi fotonii solari. Pentru păstrarea fotonilor pe lungă durată în plante însă este necesar de un vas de sticlă vopsit violet închis (pe dinafară) şi care sa fie închis ermetic.

Cum se pot face alifii şi creme vindecătoare

Cele mai bune grăsimi pentru alifii sunt după Hildegard următoarele: untura de porc proaspătă sau râncedă (indicat de Hildegard, depinde de boală şi de plantele care sunt adăugate, cea proaspătă are mai mulţi hormoni) ca şi untură de urs, seul de cerb sau seul de ţap şi untul. În afară de plantele necesare efectul de vindecare al alifiilor poate fi întărit prin adăugarea de ingrediente din anumite plante cu efect vindecător mare:

Răsura şi trandafir – “Răsura este bună de pus la alifii şi la tincturi şi la toate remediile şi ea va fi cu atât mai bună atunci când se va adăuga şi ceva trandafiri, chiar dacă este pusă numai puţin, din cauza forţelor lor bune”.

Suc din crengi de pin – “Sucul de pin este foarte folositor la făcut alifii precum şi pentru remedii de ochi. Când cineva face alifii să adauge şi sucul din crengi de pin şi acele alifii vor devenii mai puternice şi mai bune. Dacă cineva face alifii pentru ochi să adauge şi suc de crengi de pin şi el va face ochii să strălucească şi să vadă mai bine. Singur. Acest suc nu este bun ca remediu căci este prea puternic, doar dacă ar fi domolit cu alte adausuri“.

Cum se poate îmbunătăţii efectul remediilor

Aceste remedii provin de fapt, aşa cum scrie Hildgard de la Dumnezeu în « persoană » ! Adică de la Iisus Hristos, care s-a îndurat de suferinţa oamenilor şi le-a dăruit acum 1000 de ani peste 2000 de reţete de fabricare a remediilor la mai toate bolile de atunci.

Trebuie ţinut cont însă că de atunci încoace oamenii s-au schimbat mult, sănătatea a decăzut, plantele sunt toate slabe din cauza toxinelor din mediul înconjurător,din cauza soarelui diminuat de smog, din cauza aerului murdar.

In plus corpul oamenilor din ziua de azi este plin cu metale grele – mercur, plumb, cadmiu – sau substanţe toxice şi substanţe chimice toxice din îngrăşăminte, pesticide, medicamente şi alte « inovaţii » ale « technicii şi stiinţei şi medicinei.

Tinând cont că remediile ca şi reţelele lor sunt de la Dumnezeu trebuie acordată o atenţie mare la urmtoarele lucruri pentru ca vindecarea, în ciuda
condiţiilor nefavorabile din ziua de azi să poată să aibă loc :

Vindecare fără ajutorul direct a lui Dumnezeu, care este sursa de viată şi de energie al oricărei fiinţe nu există asa cum nu poate exista viaţă fără inimă. Nimic nu se repară de la sine sau trăieste de la sine.

Deci trebuie realizat în primul rând că aceste reţete nu vin de la um om, adică de la Hildegard in sine ci de la Dumnzeu care asa cum a spus ea i le-a dictat şi aratat. Acest lucru ea precizează de mai multe ori. Şi ca atare trebuie mulţumit Lui, adica lui Iisus Domnul, pentru aceste daruri incomensurabile ca valoare şi în acelaşi timp trebuie sa-L rugăm pe Iisus să ne ajute la vindecare atunci când luăm un remediu. Mai ales când acesta provine direct de la El.

Dacă aceste lucruri sunt respectate şi ruga este sinceră şi vine din inimă, fără îndoială, atunci vindecarea va veni cu siguranţă, chiar dacă remediul cu pricina nu este preparat aşa cum trebuie sau luat aşa cum trebuie. La remediul să i se acorde o importanţă de 20% şi lui Domnului Iisus o importanţă de 80%.

Vindecare uneori nu vine în cazul bolilor care ne păzeşte sufletul de alte lucruri şi mai dăunătoare lui decât suferinţa trupului datorită bolii şi ea nu poate fi vindecată de Dumnezeu, care este preocupat de fapt de sufletul nostru, care trăieşte veşnic şi nu de trupul nostru, pe care oricum îl lăsăm aici.

Aşa cum scrie Hildegard : »şi vei fi vindecat, în afară când Dumnezeu nu doreşte asta».

Boala este un mecanism de apărare a sufletului împotriva la păcate şi mai mari care îl distrug. De aceea la orice boală trebuie să se caute cauzele care au înlesnit-o şi sa se corectezele nevirtuţile: lăcomie, nerăbdare, răutate, invidie, lipsă de milă, lipsă de dragoste pentru aproape, lipsă de credintă în Dumnezeu, vicii sexuale, alimentare, fumat şi băut, etc.

Când una din cele 10 porunci (recomandari de fapt) date de Dumnezeu omenirii prin Moise în Biblie este încălcată atunci apare automat o anumită boală care este caracteristică nerespectării acestei porunci. Cele zece porunci au însă şi o semnificaţie spirituală şi nu trebuie întelese numai prin semnificaţia literală a cuvintelor scrise. Aceasta este cauza adevarata a bolilor care apar în om.

Lista de plante medicinale folosite în medicina Hildegard
Numele german / numele latin / Numele românesc

Ahorn – Acer platanoides – Arţar, paltin

Andorn Weißer, Marrubium vulgare – Unguraşul

Akeleikraut – Aquilegia vulgaris – căldăruşa

Alant – Inula helenium – Iarba mare

Aronstab – Arum maculatum – Rodul pământului

Angelica – Angelica archangelica – Engelwurz

Aronstab – Arum maculatum – Rodul pământului

Balsam – Tanacetum Balsamita – Calonfir, calomfir, calofir

Basilikum – Ocimum basilicum – Busuioc

Bachminze – Mentha acquatica – Menta de baltă

Baerwurz – Meum athamanticum – Brie, slăbănog, brioală

Baldrian – Valeriana oficinalis – Valeriana

Beinwell – Symphytum officinale – Tătăneasa

Beifuß – Artemisia vulgaris – Pelin negru, pelinăriţa

Betram – Anacyclus pyrethrum – ??? (Bertram)

Bibernelle – Pimpernela major – Pătrunjel sălbatec

Blutwurz – Potentilla tormentilla – Palma voinicului, cinci degete, tormentil (sclipet, găinusă, sclipeţel, scrântitoare, strâmsurea, cinci-degete, iarba-faptului.??)

Bilsenkraut – Hyoscyamus niger- Măselăriţa

Bockshornklee – Trigonella foenum-graecum – schinduf (molotru)

Bohnenkraut – Satureja hortensis – Cimbru de grădină

Brachwurz – Euphorbia esula – Laptele câinelui

Brombeeren – Rubus fruticosus – Murul

Buchweizen – Fagopyrum Esculentum – Hrişca

Buche – Fagus – Fag

Buchsbaum – Buxus sempervirens – Cimisir sau merisor

Dill- Anethum graveolens – Mărar

Diptam (Spechtswurz) – Dictamnus albus – Frăşinel

Dill – Anethum graveolens – Mărar

Efeu – Hedera helix – Iederă

Eibe – Taxus bacatta – Tisa

Eibisch – Althaea officinalis- Nalba mare

Eisenkraut – Verbena officinalis – Sporiş

Engelsüß – Polypodium vulgare, POLYPODII RHIZOMA – buruiana dulce, ferecei, feriga dulce, feresea, feriga, feriguţa

Essigrose – Rosa gallica – Răsură

Enzian – Gelber Enzian – Gentiana lutea – enţian

Farn – Aspidum filix – Feriga

Fenchel – Foeniculum vulgare – Fenicul, Chimenul dulce

Flohsamen – Plantago ovata – Plantago ovata

Fünffingerkraut (Potentilla spec sau alte plante cu numele Potentilla) – Degeţel

Gartenwolfsmilch – Euphorbia peplus – ???

Galgant – Alpinia valanga – Galangal

Grichenklee – (Trigonella foenum graecum) – fenugrec, fân grecesc

Gundelreben – Hederae terrestris herba – Rotunjoara

Habicht – Hieracium aurantiacum – Vulturica

Hagebutte – Rosa canina – Măceş

Hainbuche – Carpinus Betulus – Carpen

Haselnuss – Corylus Avellana – Alun

Hauswurz – Sempervivum tectorum – Urechelniţă

Heidelbeere (Blaubeere) – Vaccinium myrtillus – Afin

Heckenrose – Rosa canina – măceş

Himberee – Rubus idaeus – Zmeur

Holunder – Saombucus nigra – Soc

Holzapfel – Malus silvestris – Măr pădureţ

Ingwer- Zingiber officinale – Ghimbir

Johannisbeeren – Ribes – coacaz negru

Johanniskraut – Hypericum perforatum – Sunătoare

Katzenminze – Nepeta cataria – Cătuşnică

Kerbel – Anthriscus cerefolium – Asmătui
Kichererbse – Cicer arietinum – Năut

Klettenblaetter – Articum Lappa – Brusture

Krause Minze – Mentha longifolia, Metha crispa – Menta creaţă

Königskerzenblüten / Wollblumen – Verbasci flos, Verbascum phlomoides – lumânărica

Laerche – Larix decidua – Larice, zada

Langer Pfeffer – Piper longum- Piper lung, Piper indonezian

Lavendel (echter) – Lavandula angustifolia – levănţica

Lebstöck- Levisticum officiale – Leuştean

Leinen – Linum – In

Lilie – Lilium candidum – Crin

Linde – Tilia – Tei

Lorber – Laurus nobilis – Dafin, laur

Lungenkraut – Pulmonaria officinalis – Plămânarica, Mierea ursului

Malve – Malva Sylvestris – Nalba de pădure

Mariendistel – Silybum marianum – Armurariul, Ciulinul laptelui, Ciulinul Mariei

Maiglöckchen – Convallaria majalis – Lăcrămioară, mărgăritărel

Majoran – Maiorana hortensis – Maghiran

Meisterwurz – Peucedanum ostruţhium – Cicerbiţa alpina

Mispel – Mespilus germanica – Moşmon

Mutterkümmel – Cuminum cyminum – Chimen turcesc

Mutterkraut – Tanacetum parthenium – Iarba fetei

Meerrettich – Armoracia rusticana – Hrean

Myhrre – commiphora – Smirna

Odermenning – Agrimonia eupatoria – Turiţa-mare

Osterluzei – Aristolochia clematitis – Mărul lupului

Oregano, Dost – Origanum Vulgare – Oregano (Sovarvul ?)

Petersilie – Petroselinum crispum – Pătrunjel

Pfefferkraut – Lepidium latifolium – Limba şarpelui

Pfingstrose – Paeonia officinalis – Bujor

Poleiminze – Mentha pulegium – Busuiocul cerbului

Preiselbeere – Vaccinium vitis-idaea – Merişorul

Quendel (Wilder Thymian)- Thymus serpyllum – Cimbrisoul de câmp, cimbrul ciobanului, balsamă

(Deutsche) Schwertlilie – (Iris germanica) – Stanjenelul

Poleiminze – Mentha pulegium – Busuiocul cerbilor

Rainfarn – Tanacetum vulgare – Vetricea

Raute – Ruta graveolens- Vârnanţ, Ruta de gradină

Rettich – Ridichea neagra (Raphanus sativus) – Ridichea neagra

Ringelblume – Calendula officinalis – Gălbenele

Rispenhirse – Panicum Miliaceum – Mei

Sanikelkraut – Sanicula europaea- Sănişoară

Schafgarbe – Achillea millefolium – Coada şoricelului.

Schlafmohn – Papaver somniferum – Mac de grădină

Schlehe, Schlehdorn – Prunus spinosa – Porumbarul

Schlüsselblume – Primula officinalis – Ciuboţica cucului

Schöllkraut – Chelidonium majus – Rostopasca, arba de negi, iarba rândunicii)

Schnittlauch – Allium schoenoprasum – Arpagic

Schwertlilie – Iris germanica – Stânjenel

Seifenkraut – Saponaria officinalis – Săpunăriţă

Spitzwegerich – Plantago lanceolata – Pătlagina îngustă

Stabwurz – Abrotanum – Lemnuş

Steinbrech – Saxifraga granulata – Ochii soarecelui

Storchschnabel – Geranium robertianum – Năpraznica

Süßholz -Glycyrrhiza glabra L. – Cioranglavul, Lemn dulce

Tausendgüldenkraut – Centaurium umbellatum – Tintaura

Thymian – Thymus vulgaris – Cimbru de cultură
Veilchen – Vola – Viorea

Wegwarte – Cichorium intybus – Cicoare

Wermut – Artemisia absinthium – Pelin alb

Wachholder – Juniperus communis – Ienupărul

Waid – Isatis Tintoria – Cardama

Waldlattich – Prenanthes purpurea – Salata iepurelui

Wolfsmilch – Euphorbia helioscopia – laptele-stâncii, lăptişor

Wicke – Vicia sativa – măzăriche de primăvară

Ysop – Hyssopus officinalis – Isop

Zaunruebe – Bryonia alba, Bryonia dioica – Mutătoarea

Zedern – Cedrus – cedru

Zimt – Cinnamomum zeylanicum – Scorţişoară

Zitwer – Curcuma zedoaria – Curcuma alba

Zwergholunder – Sambucus ebulus – Boz (plantă înrudită cu socul)

 

Plante dăunătoare

Sauerampfer – Rumex acetosa – Măcriş

Hamei – Humulus lupulus – Hopfen

Schachtelhalm, Zinnkraut – (Equisetum) – Coada calului

Johanniskraut – (Hypericum) – Sunătoare

Weide – Salix – Salcia

Faulbaum – Rhamnaceae – Cruşin

Maßholder – Acer campestre – jugastru

Liguster – Ligustrum – Lemn câinesc.

Weißdorn – Catagreus – Păducel

Gaensefingekraut – Potentilla anserina – Coada racului

Kerbel – Anthriscus cerefolium – Asmătui

Schöllkraut (Chelidonium majus) – Rostopasca, iarba de negi, iarba rândunicii

Plante dăunătoare

Multe plante folosite de oameni în ziua de azi ca alimente sau ca remedii sunt dăunătoare.
Este bine de ştiut, de la Dumnezeu, care sunt sunt acestea.

Sauerampfer – Rumex acetosa – Măcriş

„Măcrişul nu este bun de mâncat, căci este contrariu naturei umană. Cine îl mănânca devine trist iar maruntaiele (hormonii) se vor întinde la infinit. Pentru animale şi vite el este folositor şi exact ceee ce dăuneaza la om, ajută la animale“ Aceasta plantă, ca şi multe altele a fost deci creeată de Dumnezeu special pt. animale şi nu pentru om.

Hamei – Humulus lupulus – Hopfen

Hameiul „face să crească melancolia şi tristetea din om, îl face depresiv şi îi dăuneaza la maruntaie ( hormoni). Hameiul însă prin amaraciunea lui împiedica stricarea la băuturile în care se pune, facându-le să ţină mai mult”
Schachtelhalm, Zinnkraut – (Equisetum) – Coada calului

Bun de omorât muşte dupa Hildegard, ca remediu este chiar daunătoare.

Johanniskraut – (Hypericum) – Sunătoare

Bunä ca furaj pt. vite, dar nu ca remediu.

Weide – Salix – Salcia

„ Nu-i buna de nimic ca remediu.” (Aspirina se extrage din ea, care s-a dovedit că dăunează la corp !)

Faulbaum – Rhamnaceae – Cruşin

Nu-i bun de nici un remediu.

Maßholder – Acer campestre – jugastru

Dăunător. Nu-i bun de nici un remediu.

Liguster – Ligustrum – Lemn câinesc.

Otravă. Nu-i bun de nici un remediu.

Weißdorn – Catagreus – Păducel

Nu-i bun de nici un remediu.

Gaensefingekraut – Potentilla anserina – Coada racului

Nu-i bună de nici un remediu.

Kerbel – Anthriscus cerefolium – Asmătui

„Asmătuiul este ca o buriană şi face fum şi gaze în capul omului atunci când este mâncat crud.
Nici gătit nici crud nu este bun pentru trupul omului”. Ca remediu el se foloseşte la căteva reţete.
Schöllkraut (Chelidonium majus) – Rostopasca, iarba de negi, iarba rândunicii

“ Rostopasca este foarte caldă şi are un suc otrăvitor ea. Şi are o otravă atât de neagra şi de amara în ea încât nu-i aduce omului sănătate, căci îi da în acelasi timp boli interioare grave. Cine o mănâncă sau bea este rănit în interior şi aduce durere la intestine şi la scaun. Cine mănâncă sau bea ceva necurat şi primeşte ulcere şi bube la corp acela să ia unturăşi sa sa pună suc de rostopască în ea şi sa amestece bine şi să se ungă cu ea şi va fi vindecat”