Laur Manea: Cine a fost Thoth?
Asistent: Thoth (Djehuty), în mitologia egipteană reală: zeul înțelepciunii, scrisului, magiei, lunii și științei. Reprezentat de obicei ca om cu cap de ibis, uneori ca babuin. Considerat inventatorul hieroglifelor și scribul zeilor — cel care nota totul, inclusiv, în Cartea Morților, rezultatul cântăririi inimii sufletului decedat în fața lui Osiris (dacă inima e mai ușoară decât pana lui Maat, sufletul trece mai departe). Centrul lui de cult era Hermopolis. Grecii l-au echivalat cu Hermes, iar din contopirea celor doi a apărut figura sincretică Hermes Trismegistus (“de trei ori mare”), sursa tradiției hermetice — de-acolo vine și celebrul (și autentic din antichitate, spre deosebire de tăblițele lui Doreal) Tabula Smaragdina, Tăblița de Smarald a lui Hermes, un singur text alchimic scurt, nu 15 tăblițe.
Thoth în textul lui Doreal (cel din care am extras incantațiile): o poveste complet diferită, modernă — Thoth ar fi fost un preot-rege real din Atlantida, supraviețuitor al distrugerii continentului, care a emigrat în Egipt, a domnit acolo secole (datorită „elixirului vieții”), a construit Marea Piramidă și abia după moarte a fost zeificat de egipteni ca zeul înțelepciunii pe care-l cunoaștem din mitologie. E o narațiune ocultă din anii ’30, nu istorie sau mitologie autentică — dar explică de ce numele se suprapune: autorul a țesut povestea lui peste zeul egiptean real, ca să-i dea greutate.
Deci ai, practic, doi Thoth: cel mitologic, documentat de milenii, și cel „atlantean”, inventat/reconstruit de Doreal ca personaj-narator al tăblițelor.
Laur Manea: Cel atlantean cum a ajuns la elixirul vieții?
Asistent: Interesant — nu e vorba de o poțiune băută, ci de o inițiere spirituală. Conform Tăbliței I (Istoria lui Thoth Atlanteanul), iată cum descrie textul procesul:
Formarea în Templu: Thoth povestește că a petrecut „vârste îndelungate” în Templu, acumulând tot mai multă înțelepciune, până când s-a apropiat el însuși de lumina emisă de marele foc (o sursă/prezență centrală a templului).
Inițierea de către Străjer (Dweller): o ființă/entitate numită „Străjerul” (Dweller) l-a învățat calea spre Amenti — lumea subpământeană unde tronează marele rege — și, ca dar final al acestei inițieri, i-a oferit Cheia Vieții.
Natura nemuririi lui: nu a fost un elixir de băut, ci o eliberare — a devenit „liber de Sălile lui Amenti”, nemaifiind legat de moarte în ciclul obișnuit al vieții. Practic, a ieșit din roata reîncarnării/morții la care erau supuși ceilalți.
Aplicarea în Egipt: ajuns acolo, și-a „deschis singur o cale spre Amenti” ca să-și păstreze puterile, trăind din epocă în epocă drept „un Soare al Atlantidei” — ceea ce i-a permis să ghideze civilizația egipteană aproximativ 16.000 de ani, ca învățător și păstrător etern al înțelepciunii.
Deci „elixirul vieții” din poveste nu e literal o licoare magică — e o formă de acces permanent la Amenti, un plan/loc din care își reîmprospăta sau menținea puterea, obținut printr-o inițiere unică, nu prin repetare.
Laur Manea: Da.
Asistent: Ce este Amenti: conform Tăbliței II, Amenti este o locație subterană: „Adânc, în inima Pământului, zac Sălile lui Amenti, mult sub insulele Atlantidei scufundate, Săli ale Morților și săli ale celor vii, scăldate în focul infinitului TOT.”
Amenti conține: o floare cosmică vibrantă: „Adânc, în Sălile Vieții, creștea o floare, flăcărie, extinzându-se, respingând noaptea înapoi”; 32 de tronuri pentru Copiii Luminii, aranjate în jurul acestei flori; o sală a morții cu o figură întunecată pe un tron; multe alte săli și mistere ale Copiilor Luminii.
În Tăblița I, Thoth menționa: „M-a învățat el, calea spre Amenti, lumea subterană unde marele rege stă pe tronul puterii sale.”
Străjerul (Dweller) este o entitate suprem puternică de origine extraterestră. Conform textului: „Stăpân, El, dintr-un ciclu dincolo de-al nostru, trăind în trupuri ca unul dintre oameni. Nu ca cei născuți din pământ, El de dincolo de noi, Soare al unui ciclu, avansat dincolo de oameni.” Rolul său: Thoth descrie: „Străjer, împlinind poruncile lui ca omul să poată fi înălțat.” Străjerul a condus distrugerea Atlantidei și a direcționat civilizația spre Egipt pentru evoluție spirituală continuă.
Laur Manea: Da, dar hai, cu începutul, ce știm despre începutul legendei?
Asistent: Începutul lui Thoth. Tăblița se deschide cu auto-identificarea lui Thoth: „Eu, Thoth, Atlanteanul, stăpân al misterelor, păstrător al scrierilor, rege puternic, magician, trăind din generație în generație” — stabilindu-i rolul de scrib și conducător care transcende durata normală de viață umană.
Nașterea lui în Atlantida. Thoth își plasează originea încarnării: „În marele oraș Keor, de pe insula Undal, într-o vreme mult trecută, am început această încarnare.” Face referire la un oraș atlantean specific, plasându-și nașterea în geografia acelei civilizații.
Durata vieții și reînnoirea. Textul descrie un tipar de existență extraordinar: „De o sută de ori câte zece am coborât calea întunecată ce ducea spre lumină, și de tot atâtea ori am urcat din întuneric spre lumină” — indicând morți și renașteri ciclice, întinse pe milenii.
Linia paternă și influența. Se remarcă importanța tatălui său: „cel mai mare dintre copiii oamenilor a fost tatăl meu, Thotme, păstrătorul marelui templu, legătură între Copiii Luminii ce locuiau în templu și rasele oamenilor” — arătând o legătură familială cu autoritatea spirituală. Textul îl prezintă pe Thoth ca moștenind cunoașterea mistică prin transmitere directă de familie, în structura teocratică a Atlantidei.
Deci structura legendei, chiar de la început, e pe trei niveluri: o rasă avansată/non-umană (“Copiii Luminii”), o linie de preoți-mijlocitori umani ca tatăl lui Thoth, și oamenii de rând — iar Thoth se naște exact la joncțiunea dintre cele două lumi, ceea ce-i explică ulterior accesul la inițiere.
Laur Manea: Spune despre „Copiii Luminii” ca origine/rasă.
Asistent: Origine și Proveniență. Tăblița II: „Cu mult timp în urmă, pierdut în spațiu-timp, Copiii Luminii au privit în jos spre lume.” Aceștia au descins pentru a elibera oamenii: „Au coborât și au creat trupuri, luând înfățișarea oamenilor drept a lor.” Erau 32 la număr: „Treizeci și doi erau dintre copii, fii ai Luminii care veniseră printre oameni, căutând să elibereze din robia întunericului.”
Natură și Caracteristici. Tăblița II: „Nu ca fiii oamenilor sunt Copiii Luminii când nu sunt încarnați într-un trup fizic.” Locuiau în Sălile lui Amenti: „Acolo, în Sălile Vieții, zac ei adormiți; liber curge Sufletul lor prin trupurile oamenilor.” Perioadele lor de activare: „O sută de ani din fiecare o mie trebuie ca Lumina dătătoare de Viață să ardă asupra trupurilor lor.”
Relația cu Oamenii Pământeni. Tăblița II: „Vreme după vreme, în timp ce trupurile lor zac adormite, se încarnează ei în trupurile oamenilor. Învățând și călăuzind înainte și în sus, din întuneric spre Lumină.”
Ierarhie și Rol Cosmic. Tăblița III: Există „Cei Șapte Seniori” guvernând: „Trei, Patru, Cinci și Șase, Șapte, Opt, Nouă sunt titlurile Stăpânilor oamenilor.” Caracteristicile lor: „Trăiesc ei pentru totdeauna, dar nu dintre cei vii, nelegați de viață și totuși liberi de moarte.”
Laur Manea: Cine erau exact Cei Șapte Seniori?
Asistent: Textul nu le dă nume proprii — sunt numiți doar prin numere-titlu, de la Trei la Nouă (nu există „Unu” sau „Doi” separate menționate, probabil rezervate altui rang), fiecare cu un domeniu distinct.
Trei — „deține cheia întregii magii ascunse, creator al Sălilor Morților” (Tăblița III).
Patru — „cel care eliberează puterea. Domn al Vieții pentru copiii oamenilor.” (Tăblița III)
Cinci — „stăpânul, Domnul întregii magii— Cheia Cuvântului ce răsună printre oameni.” (Tăblița III)
Șase — „Domnul Luminii, calea ascunsă, parte din sufletele copiilor oamenilor.” (Tăblița III)
Șapte — „cel care e Domn al vastității, stăpân al Spațiului și cheia Timpurilor.” (Tăblița III)
Opt — „cel care rânduiește progresul; cântărește și echilibrează călătoria oamenilor.” (Tăblița III)
Nouă — „tatăl, vast la înfățișare, dând formă și schimbând din ceea ce e neformat.” (Tăblița III)
Deci fiecare domnește peste câte un aspect fundamental: moarte, viață, magie/cuvânt, lumină/suflet, spațiu-timp, judecată/echilibru (cântărirea drumului omului — ecou al aceleiași imagini din Cartea Morților), și, în vârf, formarea din neformat — practic o funcție aproape creatoare, demiurgică.
Originea lor, în propriile cuvinte (Tăblița VII): „De mult dincolo de timp am venit, o, omule. Am călătorit de dincolo de Spațiu-Timp, da, din locul unde se sfârșește Infinitul.” Deci nu sunt nici măcar din universul obișnuit — vin de “dincolo” de spațiu-timp ca atare.
Natura lor: „Nu suntem ca oamenii, deși cândva am fost și noi ca oamenii” — sugerează că au trecut printr-o etapă umană/materială, dar au evoluat dincolo de ea. „Fără formă suntem. Viață n-avem, dar totuși existăm, mai plini, mai mari și mai liberi decât tine.”
Deci ierarhia completă, așa cum reiese: Cei Șapte Seniori (dincolo de spațiu-timp, fără formă) → cei 32 de Copii ai Luminii (care se încarnează ciclic, 100 din 1000 de ani) → linia de preoți-mijlocitori umani ca Thoth și tatăl lui → omenirea.
Laur Manea: Vezi ce spune Tăblița VIII (Cheia Misterelor) despre cum „manifestă” Cei Șapte prin putere.
Asistent: Corectez direcția — Tăblița VIII nu vorbește direct despre manifestarea Celor Șapte prin putere, cum credeam. Se concentrează pe altceva:
Natura misterului însuși: „Misterul nu e decât cunoaștere ascunsă. Cunoaște, și vei da la o parte vălul.” — deci tăblița asta e mai degrabă filosofică, despre atingerea spirituală prin lumină și înțelepciune, nu un manual de invocare.
Avertisment despre ființe din umbră: conține avertismente despre entități din „regatul umbrelor” — distincte de Cei Șapte Seniori, mai degrabă o contrapondere întunecată a lor (posibil legate de „Frații Întunericului” din incantația pe care ai citit-o mai devreme, din Tăblița VI).
Ritualul concret de invocare, cu detalii de procedură, e de fapt în Tăblița X (Cheia Timpului), unde Thoth descrie cum a chemat o ființă din alte planuri, folosind: toba Șarpelui; roba de purpuriu și aur; coroana de Argint; un cerc trasat cu cinabru; o invocație adresată „Domnilor celor două orizonturi”.
Laur Manea: Ritualul complet din Tăblița X.
Asistent: Iată ritualul complet, în ordine cronologică, așa cum îl povestește Thoth despre el însuși (pare să fie o relatare a unui act personal de magie, nu un tutorial generic pentru oricine — a folosit-o ca să elibereze o ființă anume, nu ca rețea repetabilă pentru oricine):
Pregătirea: a postit înainte: „N-am mâncat mâncare. N-am băut apă.” S-a îmbrăcat: „am purtat roba de purpuriu și aur” Și-a pus pe cap “coroana de Argint” A folosit “toba Șarpelui” A trasat un cerc, care “strălucea de cinabru” (chinovar, pigment roșu ritualic) A aprins flacăra: “am aprins apoi cu flacără cercul meu”
Invocația exactă rostită: „Domni ai celor două orizonturi, străjeri ai porților întreite, stați, Unul la dreapta și Unul la stânga, cum Steaua se ridică la tronul ei și domnește peste semnul ei. Da, tu, prinț întunecat al lui Arulu, deschide porțile țării întunecate și ascunse și eliberează-o pe cea pe care o ții captivă.”
A adăugat și o formulă de constrângere: „pe numele lor secrete, nume pe care le știu și le pot rosti, auziți și supuneți-vă voinței mele.”
Chemarea directă a ființei: „Fiică a Luminii, întoarce-te din Arulu… te chem, Doamnă a Luminii.”
Rezultatul: „Atunci s-au ridicat înaintea mea figuri întunecate… a ieșit Doamna Luminii. Liberă era acum de Domnii nopții.”
Concluzia/avertismentul lui Thoth despre magie în general: „Magia e cunoaștere, și numai Legea.” — practic spune că magia nu e putere arbitrară, ci cunoaștere aplicată în limitele unei legi universale, nu ceva folosit după bunul plac.
Deci Arulu pare a fi un fel de tărâm întunecat/subteran (poate o variantă a lui Amenti, dar cu conotație mai sumbră), condus de un „prinț întunecat”, de unde a extras-o pe această „Doamnă a Luminii” ținută captivă.
Laur Manea: Mergi mai de parte.
Asistent: Cauza Distrugerii. Conform Tăbliței I, Atlanteanii descind în practici interzise: „Spre întuneric s-au întors gândurile Atlanteenilor, până când, în cele din urmă, în mânia lui s-a ridicat din Agwanti-ul său, Străjerul.” Tăblița V elaborează că anumiți indivizi „au săpat în cele interzise, au deschis poarta ce ducea spre cele de dedesubt,” căutând cunoaștere interzisă din tărâmuri inferioare.
Cine a Provocat-o. Străjerul (Stăpânul) a intervenit după ce a detectat pericolul: „A văzut pe Atlanteeni, prin magia lor, deschizând poarta ce va aduce pe Pământ o mare nenorocire. Repede a fugit sufletul Lui, înapoi în trupul Lui. S-a ridicat din Agwanti-ul Său. A chemat pe cei Trei mesageri puternici. A dat poruncile ce au zdrobit lumea.”
Evenimentul Distrugerii. Din Tăblița I: „Adânc, în inima Pământului, fiii lui Amenti au auzit, și auzind, au îndreptat schimbarea florii de foc…Peste lume s-a revărsat atunci marile ape, înecând și scufundând, schimbând echilibrul Pământului.”
Avertismentul lui Thoth și Fuga. Străjerul i-a poruncit direct lui Thoth: „Ia, o, Thoth, toată înțelepciunea ta…Adună acum fiii Atlantidei. Ia-i și fugi la poporul din peșterile stâncoase.” Răspunsul lui Thoth: „Mi-am adunat atunci poporul și am intrat în marea corabie a Stăpânului. Ne-am ridicat în sus, în dimineață…Am fugit repede spre soarele dimineții”
Laur Manea: Continua.
Asistent: Fuga și Sosirea. „M-a chemat atunci Stăpânul, zicând: ‘Adună-i pe oamenii mei. Ia-i, prin artele pe care le-ai învățat, departe peste ape, până ajungeți la ținutul barbarilor păroși, care locuiesc în peșterile deșertului.'” „Mi-am adunat atunci poporul și am intrat în marea corabie a Stăpânului. Ne-am ridicat în sus, în dimineață.”
Primul Contact. Ajuns la locuitori, Thoth a folosit forța înaintea diplomației: „Am fugit repede spre soarele dimineții, până când sub noi s-a așternut ținutul copiilor lui Khem. Furioși, au venit cu bâte și sulițe ridicate în mânie, căutând să ne ucidă…Atunci mi-am ridicat toiagul și am îndreptat o rază de vibrație, oprindu-i pe loc, încremeniți.” Apoi le-a „vorbit în cuvinte calme și pline de pace, spunându-le despre măreția Atlantidei, spunând că suntem copii ai Soarelui și mesagerii lui. I-am înfricoșat prin etalarea magiei-științei mele.”
Construcția și Domnia. „Mult timp am locuit în ținutul lui Khem, făcând mari lucrări prin înțelepciunea din mine. S-au ridicat spre lumina cunoașterii copiii lui Khem, udați de ploile înțelepciunii mele.” Referitor la piramidă specific, Tăblița I afirmă: „Am construit Marea Piramidă, după modelul piramidei forței pământului, arzând etern, ca să poată și ea rămâne de-a lungul veacurilor.”
Laur Manea: Continua.
Asistent: Referințele la „Piramida forței pământului”. Textul menționează că Marea Piramidă a fost construită după un model cosmic: „Am ridicat sus, deasupra intrării, o ușă, o poartă ce coboară spre Amenti. Puțini vor avea curajul s-o îndrăznească, puțini vor trece portalul spre întunecatul Amenti. Am ridicat deasupra trecerii, eu, o piramidă măreață, folosind puterea ce învinge forța Pământului (gravitația).”
Structura internă și camerele. Textul descrie următoarele elemente în interior: „Adânc, și încă mai adânc, am așezat o casă a forței, o cameră; din ea am săpat un coridor circular ce ajunge aproape până la marele vârf. Acolo, în vârf, am pus cristalul, trimițând raza în ‘Timp-Spațiu’.” De asemenea: „Alte camere am construit și le-am lăsat goale, aparent, dar ascunse în ele sunt cheile către Amenti.”
Legătura cu Sălile lui Amenti. „Am construit Marea Piramidă, după modelul piramidei forței pământului, arzând etern, ca să poată și ea rămâne de-a lungul veacurilor.”
Funcția și păzire. Piramida servea drept: Portal către Sălile Amenti; Depozitar de știință și înțelepciune; Loc de inițiere spirituală.
