Supranumită “Doamna cu piramida” și “Doamna care vorbește cu plantele”, Mărioara Godeanu este vârful ecologiei românești și unul din numele de referință ale cercetării în domeniul energiilor neconvenționale, premiată la marile saloane internaționale de inventică, din ultimele două decenii. Chiar dacă Institutul de Cercetări Ecologice ctitorit de d-na Godeanu a fost privatizat și e acum închis, iar piramida de la Pitești, “sanctuarul”cercetărilor dnei Godeanu, este închisă, și ea, de mai mulți ani (devalizată și degradată tot din cauza unui conflict de interese de care nu vom vorbi acum), Mărioara Godeanu nu se dă bătută. Ca membră a Academiei Oamenilor de Știință își continua cercetările alături de diferite grupuri de oameni de știință din domenii conexe și vine cu noi descoperiri, cu noi idei, care nu încetează să uimească. De pildă: “Care este natura energiilor de lângă noi? Dacă piramida concentrează o forma de energie, oare muntele nu face la fel? Dar omul? Dar plantele, dar animalele? Cum comunică plantele? Cum se face că apa are memorie, receptează și transmite informație? De când e cunoscut, cu adevărat, ADN-ul? Care este nivelul de cunoaștere științifică ascuns în simbolurile culturii populare?
Iată o serie de întrebări retorice pentru noi, dar cărora doamna Mărioara Godeanu le-a găsit, după nopți pline de gânduri și nesomn, după zile lungi de analize de laborator, și de studii pe teren, un răspuns. Energiile de lângă noi “De ce m-am născut la Deva, pe dealul Cetății, când mama și tata erau din Vlașca și Teleorman?”
– Doamna prof. univ. dr. Mărioara Godeanu, cu un entuziasm nesecat vă aplecați de ani de zile asupra unor teme care noua, oamenilor obișnuiți, ne par desprinse dintr-o “zona crepusculară”. Ce legătură există între știință și misterele universului?
– Albert Einstein, savantul a cărui minte cuprindea multe din misterele Universului, spunea: “Starea inefabilă a misterului cuprinde germenele oricărei științe veritabile”. Un om de știință știe asta și are parte, atunci când percepe aceasta stare, de o emoție magnifică și profundă. Așadar, aventura cercetătorului începe, întâi, cu forța imaginației, cu puterea de a recepta “misterul”, cu dorința de a trece granița, de a călca dogmele, de a fi curios, pur și simplu, de a avea curajul întrebărilor. Întotdeauna am trăit așa, suspendată între două lumi: aceea reală, și aceea a întrebărilor care ma bântuie, ca om de știință. Desigur, poeții trăiesc la fel, dar ei nu vor răspunsuri, ei nu “strivesc corola de minuni a lumii”, încercând să descifreze cum “merg lucrurile”. Oamenii de știință sunt veșnic niște copii curioși care demontează jucăriile pe care le primesc, că să înțeleagă cum funcționează. Au fost o mulțime de momente din viața și cariera mea, care atunci păruseră a ține de noroc, de șansă, dar care acum nu-mi mai apar deloc ca simple coincidențe. Chiar începând cu momentul nașterii mele: a doua zi de Paști, la 25 aprilie, în anul 1938. De ce m-am născut la Deva, pe dealul Cetății, când mama și tata erau din Vlașca și Teleorman? De ce nu m-au mușcat viperele când, la doi ani, am urcat de-a bușilea dealul cetății și tata m-a găsit prin pădure? De ce petreceam ore întregi privind apele izvorașului care ne străbătea curtea și al cărui șipot mă fermeca? De ce ursitoarele m-au menit acestei minunate profesii, biologiei, știința vieții? De ce a trebuit să lucrez, ca biolog, în Delta Dunării, și acolo să învăț ecologie – atunci formându-se și baza mea de cunoștinte legate de comunicarea plantelor? De ce am primit în dar de la Dumnezeu,această Inteligență a Universului, care e foarte mare și de neînchipuit, inclusiv răspunsurile la cele mai profunde semne de întrebare pe care le întâlneam în cercetările mele? Așa am fost menită, de asta m-a lăsat Dumnezeu pe lume. Când am înțeles acest lucru, răspunsurile au venit mai ușor.
– Numele dvs. a devenit celebru, înainte de ’89, prin Piramida de la Pitești. Care e, pe scurt, istoria ei?
– Mi-am început cariera și am avut realizări importante, incredibile, chiar, dacă judecăm după restricțiile impuse atunci visătorilor de meserie, celor care umblau cu gândul, ori chiar cu fapta, în domenii “sensibile”. Cea mai mare realizare a mea din acea perioadă a fost construirea, după planurile ing. Iulian Constantin, a piramidei de la Pitești. Ajungând, în cercetările mele, la studiul efectului de formă (în care intră și piramida) asupra creșterii plantelor, am avansat, în 1983,Consiliului Național al Științei și Tehnicii de atunci, fară să știu dacă voi avea prea mari sorți de izbândă, proiectul de construire a unei piramide, prezentată autorităților vremii drept instalație tehnologică sub forma de piramidă, pentru epurarea apelor uzate. Ea a primit destul de repede avizul, s-au alocat imediat bani pentru această construcție uriașă. Nici acum nu știu cum a fost posibil acest lucru, în acea perioadă (chiar am rămas sensibilă la întrebarea care mi s-a pus la Bruxelles, în 1992, la Salonul de Inventică, în legătură cu motivul pentru care “mi s-a dat voie” să construiesc piramida!?!). După ce s-a terminat construirea ei, în 1985, s-a creat o deschidere fantastică pentru cercetarea românească.
Toți oamenii de știință care ne întâlneam acolo, colaboram și ne împărtășeam cunoștințele, fară orgolii. Acolo am făcut experimente cu mai mult de 15 institute de cercetare, din diferite domenii, de la noi din țară. Drept pentru care în 1992, am luat Marele Premiu la Nurnberg, la Salonul de Inventică, pentru construirea piramidei și pentru experimentele realizate în ea. Imediat după Nurnberg a urmat Salonul de Inventică “Eureka”, Bruxelles, din 1992,unde – dintre 70 de țâri participante, standul României, care era amplasat chiar la ieșire, a fost cel mai uimitor. Tot vizitându-ne, unul dintre reprezentanții comisiei de jurizare (care era constituită din mai mult de 30 de specialiști internaționali), m-a întrebat: “Știi de ce ți s-a dat voie să faci piramidă?”. Cine să–mi fi dat voie s-o fac, m-am întrebat eu, din moment ce o realizasem prin C.N.S.T.-ul de atunci? Exista, oare, o coordonare superioară, în domeniul științei, care permitea să facem un pas înainte în cercetare numai dacă cei din acea structură considerau că venise timpul pentru ca acea descoperire să fie popularizată? Nu avem voie să mergem prea mult înainte? Cine ordonează această bătălie pentru cunoaștere în plan mondial? De cât de sus eram “monitorizați“?
Aici trebuie să mărturisesc de altfel ca imaginea piramidei, așa cum a fost ea construita în 1985, am văzut-o în vis, cu 23 de ani înainte și că unele dintre răspunsurile la cercetările mele mi s-au dezvăluit în urma unui vis premonitoriu. Într–atât era de mare dorință mea de a experimenta efectul acesta de formă, încât, până nu s-a construit la Pitești piramida noastră ca “instalație tehnologica”, la scara 1/10 față de piramida lui Keops, nu am fost liniștită. A fost cea mai mare satisfacție din cariera mea de cercetător. Cred că mi s-a permis să construiesc piramida pentru că am prezentat-o de la început că o aplicație tehnologică, ca “instalație bio-tehnologică tip piramidă, pentru epurarea apelor uzate”. Târziu am aflat că a fost prima de acest fel din lume. Așa am reușit ca, pe lângă cercetările legate de epurarea apelor, să facem în ea experimente care nu aveau o imediată aplicație în economie. Ele constituiau trepte pentru cunoașterea superioara a fenomenelor energetice despre care la vremea aceea nu se vorbea la noi, în România, darmite să se ia în serios experimentarea lor! Piramida de la Pitești “Dubla spirală energetică făcea plantele să crească amețitor“
– Ce miracole se întâmplau în piramida? Cum v-ați explicat producerea lor?
– Construirea piramidei mi-a dat posibilitatea de a demonstra că înăuntru se concentrează o energie foarte puternică, mai ales pe înălțimea ei, la o treime de bază și două treimi de vârf. În acest punct, la fotografierea printr-o tehnica specială de prelucrare matematică, pe nuanțe de culori, am obținut imaginea unei duble spirale energetice (asemănătoare cu spirala ADN-ului). În această zonă plantele creșteau într-un ritm amețitor, de parcă cineva le-ar fi tras de frunze. Și tot această energie era “responsabilă” de creșterea cantității de acizi nucleici la plantele supuse efectului de formă, cu peste 24 la suta fată de planta martor (calități care se păstrau și după ce plantele acvatice, alge, erau luate din piramidă și duse afară, în ape poluate). Cu prof univ. Alexander Rodewald, director al institutului de Biologie Umana (Hamburg, Germania).
În piramidă, apa putea fi depoluată și adusă la o compoziție apropiată de puritate. În ea cultivam plante, de la care obțineam semințe cu calități superioare, cu putere de germinație mai mare. Tot atunci am experimentat ce se întâmpla cu plantele când sunt stresate, agresate, când li se cântă, când li se vorbește și cum comunică între ele, pentru a-și transmite informațiile. Tot acolo am făcut experimente de tratare a anumitor boli, cu ajutorul energiilor care apăreau prin efectul de formă piramidală și care accelerau vindecarea celulelor bolnave. S-au făcut și o serie de cercetări militare, legate de biocâmpuri și interferențele lor naturale sau induse. La începutul anilor ’80, oamenii de știință au demonstrat că celulele tuturor ființelor vii emit fotoni cu un debit de 100 unități pe secundă, pe centimetru pătrat. Cine este sursa acestei emisii de fotoni? ADN-ul din fiecare celulă. Reamintesc faptul că prof. univ. Traian Stanciulescu anumit-o “emisie de biofotoni” și a spus că aceasta reprezintă un “limbaj celular”, o formă de “biocomunicare intre celule și organism”. Un alt fizician român, academicianul Sorin Comorosan, a demonstrat capacitatea moleculelor de a avea câmp, de a se organiza și de a acumula informație. Noi am reușit să fotografiem aceste biocampuri la diferite persoane. De la Pitești în Egipt “Piramida înseamnă “om”
– Interesul pentru piramidă avea o sorginte mult mai veche: aplecarea dvs. spre studiile de egiptologie!
– Din experimentele făcute la sfârșitul anilor ’70 și în anii ’80, s-au conturat întrebări din domenii pe care noi nu le cercetasem până atunci. În 1979, reușisem să public primul articol pe zona aceasta a bio-câmpurilor, despre “Interferenta câmpurilor energo-informaționale naturale”, realizat de mine în colaborare cu prof. Dr. gen. Dumitru Constantin – Dulcan, medic neurolog, autorul celebrului best-seller “Inteligența materiei”. La sfatul său, m-am aplecat asupra egiptologiei și au început să mă pasioneze piramidele, forma și secretele lor. Din nefericire, interdicția impusa de regimul comunist de a călători în afara țarilor din blocul comunist mi-a amânat visul. De aceea, prima mea dorință, după 1989, a fost să merg în Egipt și să vizitez piramidele. Cu această ocazie am verificat mai multe din observatiile mele, făcute în piramida de la Pitești. Am văzut într-o cameră subterană o sală de baie, al cărei bazin se umplea prin sucționare, printr-un canal ce venea din Nil, situat în vale. (Amintesc faptul că în București, împreună cu un inginer constructor, făcusem o piramidă la scară mai mică decât cea de la Pitești și constatasem că, într–adevăr, forța de sucțiune a piramidei depășește cu mult posibilitățile vaselor comunicante. În anii din urmă, am încercat să recuperez acea piramidă, că să o punem în drumul unor izvoare subterane, pentru a putea să aducem apa la suprafață, prin forța de sucțiune a piramidei, în zonele în care nu exista o alimentare cu apă suficientă.)
Întorcându-mă la memorabila mea excursie în Egipt, îmi amintesc că am avut un translator, un personaj foarte interesant. Era ortodox de rit copt, una din cele mai vechi forme ale creștinismului. Lui i-am spus că am făcut și noi o piramidă în România, care seamănă cu cea a lui Keops. Scoarță românească înfățișând o piramida. Și atunci, el mi-a spus că, în limba coptă, cuvântul “piramida” înseamnă și “om”, sau “lumină“. Tot în excursia în Egipt, m-am oprit la o piramidă-templu din Comombo închinat lui Isis și Osiris, zeii cei mari ai egiptenilor. Ghidul templului m-a “citit” și mi-a zis: “Simți ce energie puternică este aici? Dacă–mi dai trei lire iți arăt ceva ce te-ar putea interesa!” Într-o sală alăturată, pe un perete, era înfățișat Asclepios: cel mai mare medic al antichității egiptene, și care pornise de pe teritoriul nostru, al vechii Dacii, ca discipol al lui Zamolxe. Acolo, Asclepios are în mână două tuburi legate cu un clopotel cu o membrană, iar tuburile se pun în urechi. Oare nu este stetoscopul modern? (Câte documente sunt la ora actuala despre civilizațiile străvechi și câte ar putea fi descifrate?… Daca s-ar putea!…) M-am întors acasă din excursia in Egipt, și au apărut alte întrebări: dacă piramida emite energie, muntele, care are și el o asemenea formă uriașă, nu face la fel? Dar oamenii? Dar plantele și animalele?
Mi-am pus aceste întrebări, cu acuitate, mai ales după ce am văzut fotografiile făcute întâmplător de niste soldati romani, antrenați la o unitate militară din Retezat, pe vârful Bucura. Multe erau făcute în 25-26 ianuarie, când se vedea clar o lumină pe care o eliberează muntele. Analiza făcută de mine fotografiilor pe nuanțe de culori evidenția faptul ca apar niste formațiuni energetice, emise periodic. Muntele, și el, eliberează energie! Am repetat experimentul și, interesant e că, o serie de imagini apar direct chiar pe fotografie, nemaifiind necesară prelucrarea lor pe nuanțe de culori. Ca și cum ar fi o lumină care se dezvoltă în jurul muntelui. Nu poți să spui că fotografia respectivă este greșită, pentru că am lucrat cu două laboratoare diferite, foarte bune. Fotografii asemănătoare, cu câmpuri energetice, au aparut în jurul unei profesoare de yoga, aflată în meditație, în poziția lotus (poziție în care corpul definește o piramidă, în vârful căreia e capul). Nu cumva e același tip de informație – energie? Întrebări, întrebări…Misterul simbolurilor populare Covorul cu extratereștri
– O altă preocupare “șocantă” a dvs. a fost aceea de a caută în simbolurile mitologiei și în cultura populara încifrarea unor cunoștințe științifice. Faptul că, de exemplu, acoperișurile caselor vechi din Maramureș ar fi niste piramide emițătoare de energie.
Mă mai preocupă și alte domenii. Inventatorul Corneliu Hopartean a realizat, după studiile mele, un stup în forma de piramidă care a primit medalii de aur la saloanele de inventică de la Bruxelles și București. Mierea produsă în acesti stupi devine mult mai pură și are caracteristici terapeutice mult mai pregnante. Am fost cooptată într-un grup de cercetători, în cadrul unui centru de cercetări ecologice, care a elaborat rețeta unui covor asfaltic pentru autostrăzi, cu proprietăți uimitoare, durabilitate mult mai mare în timp și cost mult mai ieftin decât ceea ce oferă acum firmele din domeniu (rezultatele cercetării au fost publicate într-o revistă științifică, “Nexus”, din păcate, cu o circulație restrânsă). Am fost prezentă cu rezultatele cercetărilor mele la Saloanele Internaționale de Inventică și am obținut și alte premii: în 2005, două medalii de aur pentru cercetările asupra spirulinei (o algă cu proprietăți terapeutice) și asupra “apei Pi” (apa energizată în piramidă). În 2006, aparatul “cromostimulator fotonic” (cu care am studiat influența spectrului de culori asupra creșterii plantelor) a primit medalia de aur la Salonul Internațional de la Geneva. În plus, țin o serie de conferințe științifice la OSIM, dintre care la ultima, prezentată în urmă cu patru luni, am vorbit despre ADN sir eprezentarile sale în cultura tradițională. Acum sunt foarte încântată să împărtășesc experiența mea și parcursul devenirii mele științifice cu tinerii supradotați pe care îi monitorizează Fundația “Henri Coandă“, cu care lucrez, alaturi de alte nume importante din mediul științific. Trebuie să vă spun că sunt deosebit de încântată să lucrez din nou cu tinerii.
Pentru că, iată, avem în față o generație pregătită să preia de la noi ștafeta cercetării românești, o generație plina de entuziasm, care nu va suferi presiuni și opreliști din toate părțile, așa cum am suferit noi când am avut de înfruntat indiferenta forurilor superioare față de soarta cercetării românești. Îi mulțumesc revistei “Formula AS” că m-a făcut cunoscută în lume (în revista noastră au apărut două reportaje dedicate distinsei cercetătoare, n. red.), pentru că visul oricarui om de știință este să se facă înțeles și de publicul larg, nu numai de confrații săi de breasla. Nu-mi vine să cred că primesc și acum, din diferite colțuri ale lumii, ecouri ale interviului despre comunicarea la plante și memoria apei, pe care mi l-ați luat în urmă cu mai mulți ani și care a fost preluat de mai multe site–uri de internet. Îi mulțumesc, în mod special, d-nei director Sânziana Pop, care a intuit că cercetarea românească are merite incontestabile și e nevoie că ele să fie popularizate, pentru că de prea multe ori oamenii de știință străini și-au arogat merite ale cercetătorilor români, pentru simplul motiv că aceștia din urmă n-au găsit mijloace să–și facă cunoscute rezultatele. Iată, piramida noastră de la Pitești este devalizată, jefuită și degradată, dar a fost copiată identic și construită în Danemarca, pentru simplul motiv că statul român nu a asigurat brevetul nostru pe plan internațional.
Dumnezeu să o ierte!
