Wilhelm Reich a dezvoltat conceptul de orgon sau energie orgonică în urma unor îndelungi observații și experimente și a unei capacități extraordinare de percepere și înțelegere a unor fenomene subtile. De la începutul carierei sale este interesat de emoții și de sexualitate și în mod special de orgasm. Cercetările sale îl dirijează către concluzia că în momentul orgasmului se eliberează o energie de un tip foarte particular, orgonul.

După Reich, această energie, departe de a fi întâlnita numai în actul sexual, este esențială în toate aspectele unei vieți sănătoase. Este singura care poate elibera omul de angoase și de a-i aduce fericirea. Din anumite motive legate de copilărie și de o educație rigidă și frustrantă, funcția naturală a orgasmului este reprimată la numeroși subiecți, provocând fenomene patologice atât în plan fiziologic, cât și în plan psihologic. Orgonul este o energie cosmică primordiala, omniprezentă în univers, cu o concentrație neuniformă, diferită de energiile electrice sau magnetice, ori de alte tipuri de energii.

De remarcat că Wilhelm Reich, în urmă cu mai mult de jumătate de secol, a definit orgonul ca un tip particular de energie, aspect regăsit în diferite alte credințe, cu diferite alte nume: energia vitală, forța vitală, energia vieții, qi, ki, chi, ka, mană, prană, eterul, forța odica, orgon, pneuma, vril, energia tachionica, elanul vital, al cincilea element, Akasha, efectul Kirlian și fizica cuantică, cu evidente diferențe în semnificații, roluri și moduri în care sunt abordate și utilizate.

Denumirea acestei energii concentrează noțiuni precum viu, organ, organic, organism, energie vitală – capacitate creatoare fundamentală cunoscută de oameni cu mult timp în urmă din natură, radiază din tot ceea ce este viu sau neviu. Wilhelm Reich, sub evidenta influenta a profesorului sau, Sigmund Freud, dar și a cercetărilor sale în domeniu și a dezvoltării propriei sale teorii, a asociat această energie cu cel de-al doilea instinct, cel al perpetuării speciei și cu concepția energiei sexuale ca cea mai creatoare, dominantă și puternică dintre energiile universale. Reich a considerat orgonul că fiind energia ce animă întregul cosmos și că acționează asupra viului ca energie biologică specifică. În lumea viului, proprietățile energiei orgonice cosmice provin de la viață însăși.

Studiile au dus la evidențierea anumitor aspecte concludente ale acestei energii orgonice:

• este peste tot prezentă, în forma sa originala: în materia vie sau nevie, în nori, în atmosferă, în spațiul interstelar,
• umple complet întreg spațiul (similar apei),
• nu are masă, deci nici greutate sau inerție,
• se află permanent în mișcare, în valuri, fluxuri energetice, formând vortexuri, – penetrează orice formă a materiei, cu viteze diferite în funcție de natura materiei respective și de proprietățile fizice și chimice ale acesteia,
• este acumulată de organismele vii în mod natural prin hrană, apă, respirație și prin piele,
• toate materialele acționează asupra orgonului prin: atracție, respingere, absorbție sau reflexie,
• energia orgonică este cel mai mult atrasă de viu, de apă și de ea însăși; există o afinitate pentru apă mai ales daca aceasta este în mișcare,
• este în mod spontan pulsatilă,
• este excitabilă,
• se poate comprima, expanda și determină o tensiune mecanică într-un mediu sau într-o substanță, tensiune variabilă în timp, în general variația fiind ciclică,
• încărcarea unui mediu sau a unei substanță este variabilă în timp, în general ciclică,
• se poate vedea, fotografia, simți și măsură (cu un contor Geiger modificat),
• se face simțită ca vibrație deasupra corpului fizic, în imediata sa vecinătate,
• stă la baza tuturor proceselor vitale majore,
• pulsația, curgerea și încărcarea cu orgon biologic determină mișcarea, acțiunea și comportamentul la nivelul protoplasmei și țesuturilor și fenomenele bioelectrice; determină mișcarea, acțiunile și comportamentul la nivel de individ sau grup de indivizi,
• se poate deplasa în curenți, în șuvoaie energetice – la ecuator, direcția principală de curgere este de la est spre vest, la tropice direcția este de la vest spre est, miscându-se odată cu planeta, dar mai repede, și compensând curentul ecuatorial; există și curenți longitudinali; astfel în emisfera nordică direcția este de la nord spre sud iarna și invers vara, adică iarna se deplasează spre ecuator și vara spre poli,
• fluxurile de energie orgonică din atmosferă influențează presiunea, temperatura și umiditatea aerului, determină modificări ale curenților atmosferici și concentrează potențialul furtunilor,
• influențează viul, clima, planetele, totul raspunde la pulsațiile energiei orgonice,
• energia orgonică determină corpul fizic (superiorul determină inferiorul) și este prezent pâna în corpul eteric; nu există în astral sau în mental,
• energia orgonică cosmică influențează fenomenele gravitaționale și solare,
• interacționează cu alte forme de energie, amplificând câmpurile magnetic sau electrostatic,
• este puternic perturbata de materiale radioactive sau de câmpuri electromagnetice puternice,
• fară să fie magnetică, poate magnetiza conductori feromagnetici; fară să fie electrostatică, poate transmite o încărcătură electrostatică unor materiale izolatoare,
• materia organică absoarbe puternic și conservă orgonul, metalele îl atrag și îl reflectă (aceste observații au stat la baza concepției acumulatorului orgonic, iar apoi orgonitului),
• este mediul de transmisie pentru emoții și percepție, prin care suntem conectați la cosmos și cunoaștere și puși în legătură cu tot ce este viu, sub orice formă, este entropică negativ.

Este important de remarcat efectele evidențiate în urma unei puternice încărcări cu energie orgonică, aceste efecte fiind constatate atât fizic, cât și biologic.

Efectele fizice sunt:

• temperatura ușor mărită a aerului încărcat comparativ cu mediul înconjurător sau a incintei ori substanței încărcate în raport cu mediul,
• un potențial electrostatic mai mare, cu o rata de descărcare electroscopică mai mică în comparație cu mediul încărcat,
• umiditate mai mare și rata de evaporare a apei mai mică,
• capacitate bună de absorbție electromagnetică.

Efectele biologice:

• senzații de furnicături și încălzire la nivelul pielii,
• creșterea temperaturii interne (manifestare: îmbujorarea),
• echilibrarea tensiunii arteriale și normalizarea pulsului,
• tranzit alimentar mărit,
• respirația devine profundă,
• sunt accelerate fenomenele de germinare, îmbobocire, înflorire, coacere,
• sunt de asemenea accelerate fenomenele de creștere a țesuturilor, vindecare a rănilor, refacere după boală,
• câmpul vital se mărește, odată cu el și imunitatea, țesuturile se păstrează într-o formă mai bune, pentru un timp mai îndelungat,
• crește nivelul energetic, activitatea este mai intensă, individul este mai vioi,
• se distinge o expansiune a sistemului că întreg, în totalitate.

Creația, existenta în univers, viața, condiția umană sunt organizate și guvernate de principii duale fundamentale. Dualismul se manifestă și în cazul energiei orgonice, generic abreviată OR (Orgon Radiation), orgonul pozitiv, constructiv, benefic. Dar există și componența negativă, orgonul distructiv, DOR (Deadly Orgon Radiation). Wilhelm Reich a realizat faptul că energia orgonică permite transferuri de energie făcând ca entropia să scadă, ceea ce face din orgon o energie constructivă în concepția să. Altfel, spune teoria sa, nu se poate corobora cel de-al doilea principiu al termodinamicii.

Acumulatorul de energie orgonică

Wilhelm Reich a avut o idee grandioasă și revoluționară. El a inventat prima mașină care lucrează cu energii subtile, primul aparat radionic, menit să stocheze, să păstreze și să distribuie energia orgonică.

Acumulatorul de energie orgonică (acumulator orgonic sau Orac) este un instrument foarte simplu constituit din mai multe straturi așezate într-o anumită ordine și după anumite reguli. Acumulatorul poate absorbi din mediu, prin fețele sale exterioare, mari cantități de orgon ce poate fi utilizat ulterior. Instrumentul, cu un potențial remarcabil, cu rezultate surprinzătoare, are totuși și dezavantaje, cel mai important fiind acela că acumulează din mediu orice fel de energie, nu este capabil să le selecționeze, ceea ce comportă riscuri uriașe.

Din acest punct de vedere, o mare problemă în utilizarea acumulatorului o reprezintă găsirea unui spațiu adecvat de lucru, curat energetic, nepoluat și fără perturbații. Energia orgonică din atmosferă este foarte sensibilă la anumite forme de perturbare sau de turbulențe, agitație atmosferică. Într-o manieră foarte asemănătoare protoplasmei, orgonul atmosferic poate fi excitat sau iritat, dar poate ajunge chiar și într-o stare toxică. În astfel de cazuri nu se recomandă folosirea acumulatorului pentru că încarcarea lui va fi de asemenea toxică.

Prin urmare trebuie respectate anumite reguli de utilizare a acestui acumulatorul orgonic. Astfel nu se recomandă utilizarea lui în spații în care se găsesc: lămpi fluorescente, televizoare, calculatoare, alte aparate cu tuburi catodice, cuptoare cu microunde, aparate de bucătărie cu curent de inducție, pături electrice (chiar închise dar conectate), aparate diatermice sau cu raze X, motoare electrice, detectoare de fum (conțin elemente radioactive), ceasuri sau alte aparate cu depuneri fosforescente (pentru citirea pe timp de noapte – sunt acceptate doar cele bazate pe absorbția luminii), aparate electromagnetice, bobine de inducție, materiale radioactive sau vapori chimici concentrați.

Se va tine cont de emisiile puternice ale aparatelor (precum cele ale aparatelor cu raze X) în uz sau folosite recent. Experiențele realizate de Reich (și mai recent în câteva spitale germane) au demonstrat că echipamentele cu raze X anihilează efectul regenerativ și revitalizant al orgonului. Aceste reguli trebuie respectate cu strictețe, mai ales în cazul în care se fac cercetări biologice sau pe ființe umane. Există și influențe exterioare nefaste ce au un efect major, precum: sisteme radar de pe aeroporturi, relee de comunicații cu microunde, relee pentru telefonie mobilă, linii de înaltă tensiune, turnuri pentru transmisii AM, FM sau Tv, centrale nucleare, depozite de materiale radioactive, zone în care au loc experiențe sau au avut loc evenimente nucleare.

Schema unui acumulator orgonic cuprinde straturi organice (absorb energie orgonică) și metalice (conduc energie orgonică) intercalate. Construcția sa are la bază câteva reguli:

• suprafața exterioară trebuie confecționată din material organic;
• suprafața interioară trebuie să fie metalică, neacoperită deoarece vopselele interferează negativ;
• acumulatorii cu mai multe straturi intercalate sunt mai puternici, dar energia acumulată nu este direct proporțională cu numărul de straturi, ci mai degrabă există o relație logaritmică (puterea Orac cu 3 straturi = 70% din puterea Orac cu 10 straturi);
• pentru a dezvolta o putere mai mare, un acumulator mic poate fi introdus într-unul mai mare;
• energia acumulată crește dacă ultimele straturi organic și metalic se dublează;
• pentru cercetări biologice sau pe ființe umane nu se vor utiliza aluminiul și plumbul pentru că au efecte toxice; Reich a afirmat că nici cuprul nu este recomandat;
• materiale metalice recomandate: oțel, fier, oțel galvanizat sau zincat, oțel aliat, inox;
• materialele organice recomandate sunt: lâna, bumbac, bumbac acrilic, mase plastice (Plexiglas, ABS, altele cu excepția poliuretanului), placaj și lemn uscate, pluta, vata minerală, fibre de sticlă, parafină, ceară de albine, pământ, apă;
• materiale organice nerecomandate: lemn sau placaj ude, uretan (carbamat – datorită efectelor hipnotic și citostatic), poliuretan, substanțe ce conțin formaldehida, azbest (emisie de radon);
• forma Orac este foarte importantă, piramida, conul, tetraedrul având efecte speciale.

Este foarte important că acumulatorul orgonic să fie curățat interior și exterior, periodic dar și după utilizare (când nu este folosit se ține deschis). Metode de curățare: expunere la aer curat, departe de surse perturbatoare; prin vortexuri alternate levogir/dextrogir obținute cu o baghetă metalică într-un recipient cu apă și sare aflat lânga Orac însotite de mentalizare (Apa se schimbă de câteva ori); cu aspiratorul cu apă, dar motorul se ține departe de Orac.

Exista un ansamblul de factori care poate influența randamentul unul acumulator orgonic:

• Acumulatorul are randament mic pe vreme ploioasă sau umedă pentru că energia orgonica la suprafață pământului este redusă fiind în mare parte absorbită de nori.
• Randamentul este mare în zilele însorite, cu umiditate scăzută.
• Randamentul acumulatorului mai depinde de altitudine, e mare la înălțimi mari, latitudine – cel mai bun este la ecuator (oamenii la ecuator sunt veseli, optimiști, îmbrăcați în culori vii, spre deosebire de nordici ce sunt mai melancolici).

Pentru uz uman Orac se căptușește pe interior cu tablă ce nu trebuie să intre în contact cu pielea, distanța minima fiind de 5 – 10 cm. În Orac se intră fără haine pentru că acestea absorb energie și interferează cu aceasta. Un scaun din lemn este util în acumulator, deși absoarbe și el energie. Folosirea abuzivă a Orac duce la apariția unor simptome specifice de supraîncărcare: presiune în zona capului, ușoară greață, stare generală proastă, amețeală, pierderi de echilibru. Pentru a contracara aceste manifestări neplăcute este necesar a se ieși imediat la aer și simptomele dispar în doar câteva minute.

În prima fază de utilizare a Orac nu se vor depăși 30 – 45 de minute zilnic. Persoanelor hipertensive, cu tumori craniene, boli de inimă, ateroscleroză, glaucom, epilepsie, obezitate, apoplexie, inflamații ale pielii, conjunctivită, li se recomandă utilizarea Orac (de uz uman) în anumite condiții: ședințele vor fi scurte, de 15 – 20 de minute, regulat și sub supraveghere de specialitate