De pe la bunici

De pe la bunici

O colecție întreagă de leacuri adunate din toate colțurile țării de pe la bunici și străbunici. Mai mult »

 Terapii alternative

Terapii alternative

Descrieri detaliate despre o sumedenie de terapii funcționale Mai mult »

 Informații diverse

Informații diverse

Meditații, alimentație, leacuri, evoluție spirituală, rețete băbești, știința și terapiile alternative, găsești totul într-un singur loc ...... aici. Mai mult »

 Totul despre Cancer

Totul despre Cancer

O colecție întreagă de rețete și sfaturi primite de la cei care au reușit să învingă această cruntă boală. Mai mult »

 Alimentatia

Alimentatia

Învață cum să mănânci sănătos pentru a avea o sănătate de invidiat. Mai mult »

 

Hijama – Tăiatul pe spate – Tăiatul sub limbă

210 Views

Hijama – Tăiatul pe spate și aplicarea ventuzelor

Hijama Cupping este o terapie naturală, holistică și vindecătoare. Din păcate, datorită medicinii moderne și a chirurgiei, această terapie a fost uitată în timp.

Metode “barbare” în terapia alternativă.

Prima oară când am auzit de renumitele tăieturi, am fost împins de o curiozitate normală a unui terapeut ce nu se poate plafona și dorește perfecționarea sa, să aflu cât de valide sunt aceste terapii. Dacă săpăm internetul o sa vedem forumuri pline de pro și contra, prima oara m-au interesat părerile contra, dacă conțineau adevăr, însemna că “ceva e putred în Danemarca”. M-am lămurit repede citind pe sărite comentariile profanilor, care cu furcile imaginare în mâini, căutau din spatele monitoarelor, să ardă vrăjitoarele pe rug dar fără nici o bază solidă care să întărească negația lor. Plecând de la ideea ca specia umană a supraviețuit și fără antibiotice sau alte minuni ale chimiei moderne, am încercat sa aflu ce metode foloseau străbunii noștri, în cazul bolilor grave. Două dintre aceste metode se numesc simplu, “Tăiatul sub limbă” și “Tăiatul pe spate”. Nu sunt niște operațiuni extraordinar de grele, dar nici nu este bine să le aplice oricine, pentru că trebuiesc folosite anumite puncte. Fiind familiarizat cu meridianele energetice și cu punctele de presopunctură de la chinezi, aceleași puncte fiind folosite și în acupunctură, mi-a fost destul de ușor să-mi dau seama de ce se aplică în zonele respective. Într-un fel am fost chiar surprins sa observ cum străbunii noștri, Dacii, știau despre existenta punctelor din presopunctură, spun asta deoarece tăieturile se fac fix pe punctele chinezești. Normal, ca orice “căutător”, în prima fază, am fost să simt și să văd pe propria-mi piele efectul magicelor tăieturi. Nu m-am dus suferind, m-am dus să învăț secretul și să-mi demonstrez dacă și cum funcționează această “barbarie”.

Dacă despre tăiatul sub limbă se cunosc mai multe, despre tăiatul pe spate din ce în ce mai puține lucruri sunt cunoscute. La o aruncătură de ochi apar efectele marketingului ieftin și descopăr cu stupoare “ultimul tăietor sub limbă din Europa” din fericire, vreau să-i spun domnului tăietor sub limbă Olteanu, că nu este “ultimul tăietor sub limbă”, vreo 4 cunosc doar eu, bătrâne, dar în viată și active, unde-l mai pui și pe domnul Fulga cu toată armata lui de asistente 🙂 iar cel din urmă, dar nu ultimul, subsemnatul :), nici măcar ultimul “tăietor pe spate” nu se poate numi, necunoștința nu te absolvă de vină ;). Nu vreau sa expun aici istorisirile celor care s-au vindecat după astfel de proceduri, e plin internetul de ele și pot fi găsite printr-o simplă căutare pe Google, vreau doar să întăresc ideea, că aceste proceduri “barbare” chiar funcționează. Acum trebuie să vedem și la ce funcționează, pentru că nu ne tăiem asa aiurea ca să ne aflăm în treabă sau dacă am o luxație, o gripă, etc., gata, la tăiat sub limbă cu noi. Tăiatul sub limbă sau pe spate, nu rezolvă toate bolile Pământului!

Tăierea sub limbă și pe spate tratează și ameliorează nivelul colesterolului, al trigliceridelor, hipertensiunea, diabetul, tromboză și tromboflebitele, ficatul (hepatite, indiferent de virus, ciroze hepatice), infecții ale sângelui, tensiune arterială, acnee, varice, migrene, bâlbâieli, psoriazis, dar mai ales diabet. În plus, s-a constatat o creștere spectaculoasă a imunității persoanelor tăiate sub limbă, după circa o lună de la operație.

Punctul de vedere al medicinei moderne este că nu apare în nici un manual vreo explicație sau documentație cu referire la astfel de proceduri, sau că, prin aceste tăieturi se poate vindeca de exemplu o hepatită, și totuși, cum necum, se vindecă. Probabil au uitat ca pe vremuri, înainte de antibiotice sau pastilele chimiei moderne, se foloseau de fiecare dată lipitorile și în mare parte “lăsatul de sânge”. Metoda este simplă, în cazul tăiatului sub limbă, se fac două incizii mici cu o lamă și se lasă se curgă sângele aproape negru, plin de toxine și colesterol, într-un castron. Fascinant este faptul că la unii curg, ca niște fire de păr, bucăți de colesterol, curg atât de multe încât se fac ghemuri mici pe dinți sau chiar se văd în castron dacă la final se toarnă apă peste sânge, ele vor pluti la suprafață, alte persoane, cele “pufoase” elimină direct bucăți cât unghia de colesterol. Cantitatea nu este deloc neglijabilă, iar sângele are o culoare atât de închisă, încât zici că este petrol și nu sânge. Pentru metoda tăiatului pe spate, procedura este un pic mai complexă, se fac incizii cam de 1 cm. pe lângă paravertebrali, la distanțe exacte, 3 incizii de o parte și 3 de cealaltă, apoi se aplică ventuze pentru extragerea sângelui “bolnav”. Culoarea sângelui celui bolnav este foarte interesantă, dacă zona tăiată corespunde unui organ bolnav, sângele este foarte “murdar”, în zonele unde organul este sănătos, sângele este curat, iar din acest motiv se oprește sângerarea forțată cu ajutorul ventuzei. Zonele tăiate corespund inimii, ficatului, pancreasului și creierului, se spune că, dacă te tai pe spate, riscul de a muri de Atac cerebral sau Infarct miocardic (atac de cord), este nul.

Care este mecanismul nu știu, dar știu un lucru, ceva bun totuși se întâmplă. Dacă nu tăierea în punctele cheie rezolva problema, atunci un lucru e cert, “lăsatul de sânge” este și va rămâne o formă de terapie cu efecte benefice imediate.

Ia să vedem ce spune celebra doamnă Hildegard într-un articol preluat de pe www.leacuri.net :

La ce afecţiuni şi probleme ajută lăsatul de sânge din venă cu scop terapeutic după metoda Hildegard ?

Din cauza supărării, tristeţei şi mâniei se produce de către fiere bila neagră sau flegmă care rămâne şi se adună în sânge şi cauzează diferite boli şi tot felul de simptome şi dureri. De asemenea din cauza alimentaţiei nesănătoase cu produse toxice (carne de porc, cafea, etc.) , a alimentaţiei excesive, a consumului de crudităţi şi medicamente, precum şi a toxinelor din alimente şi mediul înconjurător în corp şi în sânge se adună tot felul de toxine şi secreţii dăunătoare care nu mai pot fi eliminate de corp de la sine. Hildegard descrie mai multe procedee prin care aceste toxine pot fi eliminate din sânge printre care cel mai efectiv şi mai simplu este “lăsatul de sânge din venă” aşa cum se numea în trecut. În ziua de azi se poate numi mai adecvat “luatul de sânge din venă”, deoarece se face cu un ac de seringă. Aplicarea de ventuze, de exemplu, ar fi o altă metodă de curăţire a sângelui, dar nu aşa de eficace că lăsatul de sânge din venă. Aplicarea de lipitori, deşi nu este descrisă de Hildegard, cunoaşte o renaştere spectaculoasă şi un un mare succes mare în occident, unde se vând pe an milioane de lipitori în scopuri terapeutice, tendinţa crescând din an în an.

Lăsatul de sânge poate contribui după cum scrie doctorul Strehlow din Germania, care aplică consecvent şi cu mare succes medicina Hildegard de peste 25 de ani ca şi lăsatul de sânge din venă la următoarele afecţiuni :

– dezintoxicarea corpului şi restabilizarea metabolismului la asimilarea şi procesarea grăsimilor, a zahărului (diabet), acid uric (gută, reumatism, artrită)

– elimină infecţia şi inflamaţia în caz de reumatism şi infecţii la piele, vezica, rinichi, uter, fiere, ovare şi căi respiratorii

– deranjări hormonale, dereglări de menstruaţie, climacteriu, boala basedow

– elimină inflamaţi venelor de la picioare, crampe musculare şi la nevi şi astma bronșitică

– eliminarea congestiilor de sânge sau de exces de sânge din plămâni, ficat, hipertensiune arterială, pericol de infarct şi comoţie cerebrală, hemoroizi

– oprirea sângerărilor în cazul exceselor de sânge din organe prin eliminarea excesului de sânge

– la boli de nervi: nevroza, depresii, migrene, epilepsii, schizofrenie, teamă, nelinişte, supraexcitaţie nervoasă

– la insomnie, boli ale tractului intestinal, boli de piele, acnee, neurodermită, eczeme, herpes, psoriazis

– la pre-cancer şi după operaţii de cancer

– boli de urechi, ameţeli, inflamaţiile urechilor, surzenie, gălăgie în urechi

– la boli de inimă, insuficienţă cardiacă, pericol de infarct, hipertensiune, diabet

– mijloc preventiv pentru menţinerea sănătăţii prin eliminarea toxinelor din sânge

Contraindicaţii

Dr. Strehlow: “Lăsatul de sânge nu se face atunci când corpul este slăbit rău sau la anemie puternică sau în cazul atacurilor de anghină pectorală “ precum şi la vârstele neadecvate.

Când se ia sânge din venă cu scop terapeutic ?

Hildegard : “să i se ia sânge la luna scăzătoare, adică în prima zi când luna începe să scadă sau în a doua sau a treia sau a patra sau a cincea zi. Însă nu mai târziu căci luarea de sânge mai devreme sau mai târziu nu are multe avantaje.”

Lăsatul de sânge cu scop terapeutic se face deci în prima după după lună plină, atunci când ea începe să scadă că şi în următoarele 4 zile. În altă perioadă de timp lăsatul de sânge este dăunător şi nu folositor, căci ar ieşi mai mult sânge sănătos decât toxine. De exemplu în noiembrie 2007 luna devine plina în ziua de 24. De poate lua sânge deci pe 25, 26, 27, 28 şi pe 29 noiembrie.
În ce condiţii se ia sânge ?

Lăsatul de sânge trebuie făcut dimineaţa pe stomacul gol, fără să fi băut sau mâncat nimic în prealabil, căci altfel sângele se amestecă cu substanţele toxice şi cu sucurile din mâncare sau băutură iar atunci substanţele toxice din sânge nu mai ies din venă aşa cum ar trebui, ieşind mai mult sânge sănătos decât toxine. Şi medicamentele trebuie evitate înainte de luarea sângelui. Cât privește stomacul gol înainte de lăsatul de sânge Hildegard scrie: „o excepţie o constituie oamenii care sunt foarte bolnavi şi slăbiţi, aceştia să mănânce un pic înainte de luarea sângelui pentru că să nu leşine.“

Cum se ia sânge ?

Pe vremuri lăsatul de sânge din venă se făcea prin crestarea venei, acest lucru nu mai este necesar, căci există ace sterile (canule) de diametru mare prin care sângele poate curge bine şi atunci când este gros. Lăsatul de sânge cu scop terapeutic se face în ziua de azi deci cu canule groase, între 1,2 mm şi 1,8 diametru, depinde de mărimea venei a pacientului. La venele foarte mici Dr. Strehlow folosește de exemplu canule de 1,2 mm, la venele foarte mari canule de 1,8 mm. În cea mai mare parte însă el foloseşte canule de 1,5 mm (sau de 1,6 mm) care sunt adecvate pentru cei mai mulţi oameni. Trebuie folosite neapărat canule sterile la care se leagă un furtun transparent de plastic cu ajutorul căruia se poate aduna sângele într-un vas şi examina culoarea şi cantitatea lui.

Se foloseşte seringa ?

Nu se trage sângele cu siringa, aşa cum se face poate de doctori, ci sângele trebuie să iasă de la sine. Deci de o seringă nu este nevoie deloc, ci numai de un ac adecvat (canulă de extras sângele cu diametru mai mare), un furtunaş transparent şi un muştiuc de plastic care să facă legătura etanşă între furtun şi ac. Se poate folosi pentru acest scop acel furtun şi muştiuc folosite la infuziile în venă care se potrivesc perfect pe canule.

Furtunaşul nu trebuie deci să fie steril, căci sângele nu curge decât într-o direcţie, dar el să fie curat şi spălat bine după luarea sângelui.

De unde se pot procura canule adecvate pentru acest scop ?

La farmacie este greu de procurat ace de această grosime dacă farmaciştii nu stiu de unde le pot procura, fiind produse puţin căutate. Dar la firme de distribuţie pentru produse medicale pentru medicina umană şi mai ales pentru cea veterinară se pot procura cu uşurinţă astfel de canule de 1,2 mm, 1,8mm şi 1,5 sau 1,6 mm.
Preţul în Germania la astfel de canule este de cca. 5-7 Euro pentru 100 de bucăţi de 1,2 mm şi circa 15-17 Euro pt. 100 de bucăţi de canule de 1,6 mm.

Astfel de ace se pot procura în Germania de exemplu de la firma www.heiland-med.de printr-un doctor sau orice farmacie.

Numărul de comandă şi descripţia este:

370-229 Bovivet Einmalkanülen 1,6 x 39 mm
370-228 Bovivet Einmalkanülen 1,6 x 25 mm
370-330 Sterican Kanülen 1,2 x 40 mm

De câte ori pe an se poate lua sânge cu scop terapeutic după metoda descrisă de Hildegard ?

Lăsatul de sânge se face în general numai o singură data pe an. Dr Strehlow scrie că la anumite boli ca migrenă, tensiune înaltă, astmă, cancer, lăsatul de sânge se poate face şi de 2 ori pe an. Pauza dintre cele două şedinţe ar trebui să fie de cel puţin 4-6 luni, pentru a da sângelui timp deajuns să se refacă. Excesul este dăunător, aşa cum scrie Hildegard.

Ce cantitate de sânge se poate lua la o ședință?

După cum scrie Hildegard, la oamenii sănătoşi şi puternici se ia numai atâta sânge câtă apă poate să beau un om cu sete dintr-odată. Asta ar însemna după doctorul Strehlow cam 100 ml. La oamenii bolnavi se ia atâta sânge cât cuprinde un ou. Asta înseamna cam 60-75 ml. În ziua de azi însă datorita cantităţii mari de bila neagră din sânge cât şi mai ales a substanţelor nocive adunate în sânge din alimente şi mediul înconjurător, trebuie luat mai mult sânge decât acum 1000 de ani.

Dr. Strehlow ia cel mult 200 ml de sânge, deci cam de trei ori mai mult sânge decât recomandă Hildegard pentru acele timpuri. În regulă luarea de sânge este oprită de îndată ce sângele îşi schimbă culoarea, lucru care se întâmplă în general între 100-180 ml de sânge. Faptul că trebuie luat mai mult sânge în zilele noastre, decât a fost descris de Hildegard, este logic dar este şi confirmat de experienţa şi succesul doctorului Strehlow precum şi de faptul că schimbarea de culoare a sângelui apare mult mai târziu decât apărea în trecut în descrierea făcută de Hildegard.

Însă de îndată de sângele îşi schimbă culoarea şi el ia o culoare roșie şi sănătoasă, luarea sângelui trebuie oprită, indiferent de cantitatea luată până atunci, căci asta înseamnă că acum iese sânge bun, sânge care este preţios. ( ca urmare donatul de sânge, aşa cum este practicat de medicină nu este sănătos pt. om ci mai degrabă dăunător!).

Deci dacă sângele nu îşi şi-a schimbat culoarea după ce s-a luat deja maximal 160-200 ml de sânge la un adult, înseamna că în sânge se afla multă secreţie dăunătoare decât se poate lua maximal la o şedinţă. Dar după eliminarea acestei cantităţi de sânge, lăsatul de sânge trebuie oprit, căci altfel lăsatul devine dăunător, fiind prea mult sânge.

Cantitatea de sânge depinde şi de boala pacientului şi de vena din care se ia sângele (vezi mai jos). De aceste lucruri trebuie ţinut neapărat cont, pentru a nu se aduce daune pacientului luându-i prea mult sânge. În cele mai multe cazuri mai bine se ia mai puţin sânge decât prea mult şi eventual mai bine două şedinţe pe an la 5-6 luni distanţă în loc de una unde la care se ia prea mult sânge dintr-o dată.

Concluzia:

1. În timp ce se ia sângele, se examinează cu atenţie culoarea lui în timp ce acesta curge prin furtunul transparent într-un vas de pe care se poate citi volumul de sânge luat ( un pahar cu măsurătoare). De îndată ce s-a schimbat culoarea lui şi a devenit una roşie sănătoasă, sau una care diferă de cea care dinainte, sângele trebuie oprit. Acul se scoate, se sterilizează locul şi se aplică un pansament steril care se presează un timp cu degetul pentru că vena să se închidă. Se procedează deci ca şi atunci când se ia sânge pentru analize sau la donatul de sânge.

2. Dacă nu se schimbă culoarea şi pacientul suferă de boli cronice, înseamna că el are mult sânge stricat şi trebuie luat cel mult 160-200 ml, cantitatea depinzând de mărimea pacientului, starea de sănătate şi vârsta lui.

Dacă pacientului i se face rău când i se ia sânge ?

În cazul pacienţilor cărora li se face rău atunci când văd sau când li se ia sânge, sângele nu va mai curge de la sine, căci atunci când omului îi se face rău sângele este tras către inimă din cauza fricii, fapt ce explică şi albirea feţei. Procedeul trebuie întrerupt în acest caz şi nu se mai poate continua.

La ce vârstă se poate lua sânge ?

Lăsatul de sânge în mod preventiv, de maximal odată pe an contribuie la păstrarea sănătăţii şi este recomandabil şi la oamenii sănătoşi şi la cei bolnavi dar numai la cei care se încadrează între o anumită vârstă, căci sângele la tineri şi copiii şi la oamenii foarte în vârstă nu se poate lăsa deloc sau decât în condiţii speciale.

La bărbați se poate lua sânge între 30 şi 80 de ani. După 50 de ani la bărbaţi se ia numai jumătate din sângele decât la cei mai tineri de 50 de ani. La băieții bolnavi se poate lua sânge cel mai devreme la 12 ani, însă numai în cazuri de boală deosebite. Până la vârsta de 15 ani la băieţi se poate lua sânge numai odată pe an şi anume numai atâta cât cuprinde două jumătăți de nucă (20 ml).
În general însă nu se ia sânge la adolescenţii în creştere, cu excepţia anumitor boli. După 20 de ani de asemenea să nu se ia sânge decât în caz de boală.

La femei se poate lua sânge între 12 şi 100 de ani, deoarece sângele femeilor conţine mai multe substanţe nocive decât la bărbat.

Din ce vene se ia sânge ?

Se ia sânge din brat, de la adâncitura dintre braţ şi antebraț, şi anume dintr-una din cele trei vene care trec pe acolo.

Aceste vene sunt numite de Hildegard vena capului (vena cephalica), vena ficatului (vena hepatica) şi vena mijlocie (vena mediana).

În desenul de mai jos se poate vedea care sunt aceste vene la braţul drept. Doctorul Strehlow ia sânge în general din venele braţului drept, Hildegard precizează că se poate lua sânge din orice braţ.

Afecţiunile bolnavului sunt hotărâtoare pentru decizia din care venă se ia sângele precum şi cantitatea de sânge. Cadrul medical care ia sânge trebuie să întrebe pacientul despre afecţiunile şi simptomele lui şi să hotărască pe baza lor din care venă este cel mai potrivit de a lua sânge.

Prin vena capului, trece mai mult sânge decât în celelalte două vene, aşa cum scrie Hildegard. Dar atenţie la cantitatea luată din această venă, care trebuie să fie redusă faţă de celelalte vene, căci Hildegard scrie:

“Cine are flegma în cap sau în piept sau cui îi vâjâie capul aşa încât şi auzul este deranjat, aceluia să i se ia sânge din vena capului, însă să nu se ia prea mult sânge. Căci altfel se strică şi ochii, căci anumite vase de sânge fine care duc la ochi sunt legate de aceasta şi atunci când se ia prea mult sânge lor le lipsesc sângele şi atunci omului îi se strică ochii dacă se ia prea mult sânge din vena capului.”

Vena mijlocie

“Cine are o inimă tristă sau o fire amărâtă şi are dureri la plămâni sau în coaste aceluia să i se ia sânge din vena mijlocie”

Vena ficatului

“Suferă cineva de ficat sau de splin sau are greutăţi cu respiraţia în gât sau la mărul lui Adam ( boala Basedow, astma) sau i s-a slăbit vederea la ochi, atunci aceluia să i se ia sânge de la vena ficatului.

Fiecare vena are legaturi cu anumite organe şi deci anumite indicaţii. La infecţii în piept sau în cap, expectoraţie, ameţeli, greutăţi cu auzul se ia sânge din vena capului. La depresiuni, dureri la inimă, plămâni şi în coaste se ia sânge din vena mijlocie. La astma, boli ale glandei tiroide, boli de ficat şi splina, greutăţi cu respiraţia şi cu vederea se ia sânge din vena ficatului.

Cine poate lua sânge ?

Este evident că luatul de sânge cu scop terapeutic poate fi făcut numai de către cadre medicale cu experienţă la luatul de sânge din vena pentru analize sau donaţii.

Ce trebuie să facă şi să ştie pacientul căruia i s-a luat sânge cu scop terapeutic după metodele descrise de Hildegard von Bingen ?

Cui i se ia sânge trebuie să respecte strict următoarele reguli:

– Trebuie să evite soarele şi lumina focului timp de trei zile pentru că altfel poate primi daune la inimă sau la ochi. Deci nu are să stea cu ochii în soare sau la soare. În caz că nu se poate evita în întregime soarele să se poarte ochelari de soare. De asemenea să se evite pe timp de trei zile televizorul şi monitoarele de la calculatoare.

– Dieta alimentară strictă pentru a nu strica sângele în această fază, fază în care sângele se află într-o stare sensibilă.

Timp de trei zile

Trebuie evitate complet timp de cel puţin 3 zile carnea de orice fel (cu excepţia la pui fiert sau la peşte fiert), salamuri, crenvuști, prăjeli şi grătare de orice fel, orice crudităţi că salate, castraveţi, fructe şi legume crude, sucuri de legume şi fructe, vin şi alcool, cafea, caşcaval şi brânză, condimente iuţi, muştar, acrituri şi murături, varza, cartofii, ciupercile, vinetele, căpşunile, şi prazul. Aceste mâncăruri şi băuturi care în general nu sunt sănătoase nici pentru omul sănătos dăunează în special sângelui din perioada de 2 zile de după lăsatul de sânge. De asemenea trebuie evitate în acest timp şi medicamentele chimice şi fumatul că şi mâncarea grasă sau grăsimi prea multe, margarina.

Timp de 7 zile

Cafeaua, carnea de porc, caşcavalul, varza, castraveţii, cartofii, vinetele, acriturile şi ciupercile trebuie evitate cel puţin o săptămână după lăsatul sângelui.

Ce se poate mânca în acest timp ?

Se poate mânca pâine, cereale şi orez, compot de fructe sau fructe gătite, legume sănătoase dar numai fierte : morcovi, păstârnac, dovleac, dovlecel, ţelină, fasole verde. De asemenea permise sunt supe sau ciorbe de pasăre, peşte fiert.

Textele originale scrise de Hildegard von Bingen din sursă divină extrase din cartea “Causae et curae”

Lăsatul de sânge din venă.

„Când venele sunt pline de sânge ele trebuie să fie curăţate printr-o tăietura de secreţia dăunătoare şi sucul digestiv. Când se face o tăietura în vena unui om atunci sângele lui se sperie brusc şi ceea ce iese mai întâi afară din ea este sânge amestecat cu substanţele putrezite şi sucuri digestive. Ceea ce iese mai întâi (din vena) are altă culoare (decât sângele normal) fiindcă este un amestec de putreziciune cu sânge. După ce putreziciunea a ieşit afară apare sângele curat şi atunci lăsatul de sânge trebuie oprit. Când cineva face lăsat de sânge la un om sănătos şi puternic atunci să nu i se ia decât atâta sânge câtă apă poate să bea un om puternic şi setos dintr-o singura înghiţitură (cam 100-150 ml). Când un om este slăbit atunci să i se ia numai atâta sânge cât cuprinde un ou de mărime normală (60-70 ml). Căci atunci când se ia prea mult sânge corpul este slăbit la fel cum şi o ploaie prea puternică care cade pe pământ îi dăunează acestuia. Lăsatul de sânge făcut cu cap şi bine calculat înlătură sucurile dăunătoare din sânge şi vindecă corpul. Tot aşa şi o ploaie moderată care curge domoală pe pământ îl udă pe acesta şi îi da puterea ca să facă fructe.”

Modurile diferite de a lăsa sânge din venă

“Aşa cum s-a pomenit mai înainte, ceea ce iese mai întâi din tăietura venei este sânge amestecat cu sucuri otrăvitoare şi dăunătoare sănătății. Când sângele care iese îşi schimbă culoarea şi ia o culoare roșie bună atunci sângele şi sucurile din el se afla într-un raport echilibrat. Dacă se ia şi mai mult sânge atunci pe lângă sucurile dăunătoare ies şi sucurile bune cu sângele. Atunci trebuie că lăsatul de sânge să fie oprit, căci altfel sucurile secretoase din restul de sânge rămân în raport prea mare şi ele pot excita fierea neagră şi alte boli în om. Căci sărăcia sângelui nu le mai pot opune rezistenţă. Aşa cum şi foamea slăbeşte forţele corpului, tot aşa şi lăsatul excesiv de sânge slăbeşte corpul. Dimpotrivă, lăsatul de sânge cu măsură aduce corpului sănătatea, tot asa cum şi mâncatul şi băutul moderat întăreşte corpul.”

Când să se ia sânge.

”Aceluia care este puternic, sănătos şi gras la corp să i se ia sânge în luna a treia, căci sângele din om a ajuns din nou la cantitatea veche după ce lună a crescut şi a scăzut de două ori. Şi atunci venele lui sunt pline din nou de sânge. Dacă i se ia sânge mai înainte, atunci el va fi slăbit, căci sângele lui nu are încă putere deplină. Dacă amâna prea mult însă lăsatul de sânge, atunci abundenţa de sânge va fi stricată, adică ea se va transforma într-o spumă dăunătoare. ”

Acestui om să i se ia sânge la luna scăzătoare, adică în prima zi când luna începe să scadă sau în a doua sau a treia sau a patra sau a cincea zi. Însă nu mai târziu căci luarea de sânge mai devreme sau mai târziu nu are multe avantaje. Atunci când lună creste însă să nu i se ia sânge căci lăsatul de sânge în acest caz este dăunător, căci sucurile dăunătoare nu se separa cu uşurinţa de sânge. La lună crescătoare sucurile putrezite şi sângele curg împreună şi nu se separă cu uşurinţă.

Tot asa şi un râu îşi păstrează locul în care curge atunci când el curge domol. La lună scăzătoare sângele se excită şi lasă să iasă şi secreţiile putrezite, aşa cum este şi în cazul unei inundații mari, atunci când apar gunoaie rău mirositoare şi spumă în apă. Lăsatul de sânge este mai potrivit pentru oameni bătrâni decât pentru cei tineri, căci sângele din corpul oamenilor mai în vârstă este mai mult amestecat cu putreziciune decât cel al oamenilor tineri. Dacă este nevoie însă se poate lua sânge la bărbați de la vârstă de 12 ani, căci la vârsta asta sângele este deja puternic.

Însă sa nu se ia mai mult sânge decât cuprinde cele două jumătăți ale cojii unei nuci (20 ml). Până la vârsta de 15 ani se poate lua sânge numai odată pe an. Fiindcă sângele unui om la 15 ani a ajuns deja la putere şi venele lui sunt pline de sânge, să i se ia, dacă este sănătos, numai atâta sânge câtă apă poate să bea un om cu sete dintr-o înghiţitură, aşa cum a fost pomenit mai înainte. Asta se poate face până la vârsta de 50 de ani. După vârsta de 50 de ani, atunci când sângele şi flegma din bărbați începe să scadă şi corpul începe să se usuce poate să se ia sânge numai odată pe an şi anume numai jumătate din cantitatea de sânge care i s-a luat mai înainte (adică până la 50 de ani). Asta se poate continua până la vârsta de 80 de ani.

După aceea lăsatul de sânge nu mai este avantajos, ci mai degrabă dăunător, căci puterea sângelui a scăzut deja. O excepție însă există atunci când în om apare o inundație puternică şi o ieşire a sucurilor. Din cauza acestei stări de urgenţă acestui om i se poate lua un pic de sânge. Fiindcă după 80 de ani venele bărbatului deja devin slabe şi luatul sângelui nu mai este bun atunci el poate prin folosirea de “Eberwurz negru” (o plantă medicinală) sau de alte plante vindecătoare să-şi creeze la corp băşicuţe, pentru că în modul acesta lichidele care se afla între piele şi carne să poată să iasă cu ajutorul bășicuțelor. Femeia are în corpul ei mai multe sucuri dăunătoare şi mai multă putreziciune decât bărbatul.”

Lăsatul de sânge la femeie.

“De aceea la femeie să i se ia sânge în acelaşi mod şi după aceleași reguli că şi la bărbat, numai cu excepția că femeii i se poate lua sânge până la vârsta de 100 de ani, căci din cauza prezenţei de mai multe sucuri dăunătoare şi putreziciune otrăvitoare necesitatea lăsatului de sânge este mai mare decât la bărbat. Acest lucru este exprimat şi prin ciclul menstrual. Dacă femeia nu ar fi curăţată prin intermediul menstruaţiei ea s-ar umfla la tot corpul şi nu ar putea să supravieţuiască. După vârsta de 100 de ani la femeie să nu i se mai ia sânge căci ea a fost deja curăţată de sânge şi secreţii. Dacă cumva ea va observa ceva secreţii în ea atunci să-şi facă băşici (cu ajutorul acelei plante) şi anume la acele parţi ale corpului în care în mod normal se pune la om fierul încins. (cu fierul încins cu care se încalzesc prin radiaţie anumite puncte este o altă terapie).”

Venele.

„Trebuie știut că în vena capului curge mai mult lichid decât în vena mijlocie sau în vena ficatului, căci la vena capului sunt legate mai multe vase de sânge decât la vena mijlocie sau la cea a ficatului. De aceea este mai avantajos să se ia sânge din aceasta venă. Cine are flegmă în cap sau în piept sau cui îi vâjâie capul aşa încât şi auzul este deranjat, aceluia să i se ia sânge din vena capului, însă să nu se ia prea mult sânge. Căci altfel se strică şi ochii, căci anumite vase de sânge fine care duc la ochi sunt legate de aceasta şi atunci când se ia prea mult sânge lor le lipsesc sângele şi atunci ochi omului se strică dacă se ia prea mult sânge din vena capului.“

Venele din care se ia sânge şi bolile

„Cine are o inimă tristă sau este depresiv sau cine are dureri la plămâni sau în coaste, aceluia să i se ia sânge din vena mijlocie, însă numai puţin, pentru a-i păstra puterea în inimă, căci altfel ea va scade atunci când i se ia prea mult sânge. Când cineva simte dureri în inimă, aceluia să i se ia sânge din vena mijlocie de la braţul drept şi îi va merge mai bine la inima lui.

Când cineva are dureri la ficat sau splina sau are greutăţi cu respiraţia în gât, sau are vederea slăbită aceluia să i se ia sânge din vena ficatului.

Dacă s-a luat destul sânge din vena ficatului sau a capului atunci bolnavul va avea mai puţine dureri decât atunci când de ia mult sânge din vena mijlocie. Omul poate să ia atât vara cât şi iarna la ambele braţe sânge din venele pomenite aici. Să se ia sânge în principal din aceste vene, vena capului, ficatului şi vena mijlocie câci aceste vene sunt sunt capul şi baza celorlalte vene şi pentru că capilare fine sunt legate la ele. De aceea să nu se atingă alte vene mai fine decâ în cazuri de urgentă deosebită. Căci altfel ele s-ar putea usca. Căci atunci când aceste trei vene sunt tăiate şi sângele curge din ele, atunci curge afară şi sângele din venele mai fine care sunt legate la ele şi astfel sunt eliberate şi ele de secreţiile rele. Dacă însă este tăiată unul din vasele fine, atunci venele principale nu observă acest lucru…“

Diferenţe în sânge.

„Atunci când sângele unui om căruia i se s-a luat sânge din venă are o culoare tulbure şi cu pete negre şi care la margine arată ca ceara atunci acel om va muri curând dacă Dumnezeu nu îl ţine în viaţă. Culoarea tulbure arată ca sucurile mor în frigul lor iar dungile negre din sânge arată ca bila neagră moare şi marginea de ceara arata ca şi bila a murit deja.

Atunci când sângele este tulbure şi cu ceară dar fără pete negre atunci omul va scăpa de moarte însa el va fi bolnav grav. Deşi sucurile corpului au murit deja în frigul lor, lipsa petelor negre cauzate de bila neagra arată că el va scăpa morţii. Dacă sângele este negru şi tulbure şi fără ceară atunci omul se află într-o situaţie fără speranţa astfel încât numai Dumnezeu mai poate să-i ajute.”

Comportamentul şi alimentaţia corectă după lăsatul de sânge.

„Lumina zilei este moderată şi nu îi dăunează unui om după ce i s-a luat sânge, atunci când soarele nu străluceşte intensiv. Tot timpul şi în special după lăsatul de sânge ca urmare a luminii soarelui şi a căldurii focului în ochiul omului fierbe pieliţa fină din ochi care ţine ochii în forma lui şi ea se usucă şi prin asta omului îi se strică vederea.

După lăsatul sângelui să nu se mănânce mâncăruri prăjite şi cele care conţin sucuri, legume şi fructe crude, căci acestea înmulţesc mai mult secreţiile rele decât sângele din om. Şi nici vin puternic să nu se bea, căci excită sângele şi ameţeşte omul. O mâncare potrivită, şi anume unul sau două mâncăruri diferite să mănânce omul aşa încât să se sature bine şi să bea un vin domol şi curat. Asta să se facă două zile caci atâta timp sângele se află într-o stare excitată. Însă a treia zi sângele şi-a redobândit puterea deplină şi se împrăştie din nou în venele corpului. Brânza (şi caşcavalul) însă să se evite după lăsatul de sânge din venă, căci aduce secreţie în sânge şi nu formează sânge curat ci îi aduce grăsime bolnăvicioasă. Atunci când cineva are mult sânge şi vene pline de sânge şi nu îşi curăţă sângele prin lăsatul de sânge din venă sau prin aplicarea de ventuze, atunci sângele lui va deveni ca o ceară şi va deveni slab şi atunci un astfel de om se va îmbolnăvi.“

Cui i se poate lua sânge.

“Când unui om i se ia sânge să i se ia sânge pe stomacul gol. Căci atunci când un om are stomacul gol secreţiile din sânge sunt separate un pic de sânge şi sângele curge în om cu viteza bună şi regulata că şi un izvor mic atunci când nu este vânt. După ce omul a mâncat sângele începe să curgă mai puternic şi să se amestece cu sucuri şi atunci sucurile şi sângele nu mai pot fi separate decât cu greu. De aceea să se lase sânge numai pe stomacul gol pentru ca secreţiile să poată să fie despărţite de sânge. O excepţie o constituie oamenii care sunt foarte bolnavi şi slăbiți, aceştia să mănânce un pic înainte de luarea sângelui pentru că să nu leşine.”

De ce dorm oamenii după lăsatul de sânge din venă

„Acest lucru vine din golul din venele de sânge, căci ele vor să se odihnească atunci când simt în ele golirea sângelui sau a sucurilor. De aceea adoarme omul imediat.“

Lăsatul de sânge la animale.

“Când un cal, o vacă sau un măgar este slab şi slăbit, atunci să i se ia atâta sânge după gradul de putere sau de slăbiciune pe îl are, cam jumătate de cană. După ce i s-a luat sângele să i se dea hrană moale şi uscată sau un fân gingaș. După asta animalul să facă un repaus şi să numai lucreze timp de una sau două săptămâni până i se întremează puterile, căci altfel el trebuie să lucreze permanent. După ce au trecut trei luni întregi să i14 mai ia sânge încă odată în luna a patra şi nu mai devreme, în afară de faptul când este o nevoie urgentă din cauza bolii dinainte. La astfel de animale nu există aşa de multe secreţii dăunătoare că la om. La oaie să i se ia sânge des, însă numai câte puţin, căci altfel s-ar îmbolnăvi din cauza schimbării dese a aerului. La oi să se facă lăsatul de sânge la aer umed şi moderat de cald, căci altfel le cresc secreţiile rele. Dacă li se ia sânge la aer uscat atunci asta le va dăuna.”

Aplicarea de ventuze.

„Cine are ochi care au devenit ulceroşi sau al căror vedere a slăbit din cauza la secreţii dăunătoare din corp sau cine are o carne care s-a umflat în jurul ochilor, aceluia să i se pună ventuze în spatele urechilor sau la ceafă şi să i se ia sânge de acolo şi să i se facă asta de trei patru ori pe an iar dacă face asta mai des (de 3-4 ori pe an) din cauza necesităţii ( a bolii) să ia atunci sânge mai puţin pentru că nu cumva să aibă daune dacă i se ia prea mult sânge. Să i se ia sânge (după aplicarea de ventuze) din locurile unde are dureri.”

(Aplicarea de ventuze cu crestarea pielii la locul unde s-au aplicat ventuzele pentru că sângele stricat adunat între carne şi piele să iasă afară este o altă terapie descrisă de Hildegard)

Dacă cineva are dureri în limbă sau limba este umflată sau ulceroasă să o cresteze cu un cuţit special sau cu un ghimpe pentru ca să iasă secreţia şi acelui om îi va merge mai bine. Cine are dureri de dinţi să-şi cresteze cu un cuţit special sau cu un ghimpe gingia de lângă dintele cu pricina ca să iasă puroiul şi îi va merge mai bine“.

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

Average rating / 5. Vote count:

0Shares

2 Responses to Hijama – Tăiatul pe spate – Tăiatul sub limbă

  1. admin Cornelia spune:

    Mulțumesc, un articol ce cuprinde atât de multe informații folositoare!
    Spor în toate sa ai! ❤️🙏🤗

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »
Inapoi
ro_RORomanian
ro_RORomanian