TitTar și coloana vertebrală

Tehnica reprezintă manipularea articulaţiilor şi vertebrelor cu ajutorul mâinilor ca acestea să poată aluneca, sau mai bine zis reveni in spaţiile lor articulare. Succesul manevrei este anunţat de un zgomot specific denumit CRACMENT realizat la nivelul acelei articulaţii. Datorită poziţiilor greşite pe care le adoptăm în timpul zilei şi al nopţii, în timpul lucrului şi în timpul şofatului, al diverselor activitati sportive, etc., aceste articulaţii se deplasează de la locul lor, apar contracturi musculare care menţin aceste dereglări de la normal şi dacă acestea persistă după o perioadă de timp apar posturi vicioase. Posturile vicioase apar aproape la toată lumea şi asta nu înseamnă că suntem bolnavi. Datorită activităţii zilnice, suprasolicitări la efort prelungit, datorită greutăţii excesive, coloana vertebrală se poate tasa şi are nevoie de elongări şi rearanjarea articulaţiilor. Tehnica este folosită în devieri şi în deformări ale coloanei vertebrale.

Deformări ale coloanei vertebrale

Prin deformări articulare, se înțelege o modificare a staticii vertebrale sau a structurilor osteoligamentare şi nu sunt considerate neapărat malformații nete sau dizlocări evidente ale coloanei cu comprimări directe pe structuri vasculo-nervoase ci ca o deplasare uşoară a unei vertebre, deplasare care determină mai întâi tulburări funcționale, apoi lezarea acestora. Deplasările, torsionările şi alunecările sunt uneori vizibile, dar de cele mai multe ori nu pot fi sesizate decât radiologic sau la palpare. Ele mai sunt denumite şi subluxaţii. Consecinţele acestor subluxaţii constau în: nevrite, nevralgii, tulburări trofice, compresiuni arteriale, nervoase sau limfatice. Ligamentele devin tensionate, iar uneori se contractă devenind dureroase la palpare sau apar dureri spontane.

 

În funcţie de nivelul la care se află subluxaţia, apar şi tulburări organice la nivel metameric după cum urmează:

  • Compresia la nivelul coloanei cervicale C1-C7 dă tulburări cerebrale, cefalee, ameţeli, tulburări oculo-motorii, migrene, insomnii
  • Compresia la nivelul coloanei toracale T1-T4 dă tulburări de ritm cardiac, senzaţii de sufocare, dispepsii, tuse nervoasă, parestezii în membrele superioare.
  • Compresia la nivelul coloanei toracale T4 -T9 dă tulburări ale plămânului şi pleurei.
  • Compresia la nivelul coloanei toracale T9 -T10 dă tulburări ale stomacului.
  • Compresia la nivelul coloanei toracale T10-L1 dă tulburări intestinale.
  • Compresia la nivelul coloanei lombare L1-S1 duc la tulburări genito-urinare, frigiditate, disfuncții sexuale

Prin deviații şi deformări ale coloanei vertebrale se înțelege deplasarea corpilor vertebrali sub denumirea de CIFOZĂ, SCOLIOZĂ, LORDOZĂ. Coloana vertebrală reprezintă segmentul central al aparatului locomotor. Ea trebuie să susțină capul şi corpul în spaţiu, să reziste forţelor de gravitaţie, tuturor forţelor din exterior şi să protejeze măduva spinării cu rădăcinile ei nervoase. Văzută din spate coloana este rectilinie, din profil ea descrie curburi normale denumite : lordoză cervicală, cifoză toracală şi lordoză lombară. Accentuarea acestor curburi este legată uneori de procese patologice, alteori apar doar ca posturi vicioase. Deformările structurale sunt determinate de afecţiuni ce modifică forma corpilor vertebrali şi pot fi localizate la 1, 2, sau 3 vertebre învecinate. Şi în plan frontal pot apărea curburi ce sunt patologice, fiind fie o scolioză funcțională, fie una structurală. Mare parte din acestea au un potențial evolutiv.

Aceste deviaţii ale coloanei vertebrale se tratează, se reduc şi se ameliorează vizibil prin aceste manipulări vertebrale care au ca rol de readucerea coloanei la curburile normale. Aceste manevre se vor executa după o verificare atentă, si după un masaj terapeutic al muşchilor paravertebrali încordaţi. Numărul şi frecvenţa şedinţelor se stabilesc in funcţie de gradul de deformare, vârsta, vechimea afecţiunii şi după cumulul de afecţiuni.

Se știe hernia de disc apare în urma unei traume, la ridicarea unei greutăți mari, la o mișcare bruscă etc. Zona unde s-a format hernia de disc este foarte rău alimentată de organism, pe parte sanguină. O irigare sanguină deficitară înseamnă în primul rând un deficit de apă, care reprezintă circa 80% din disc, dar și de microelemente, care ajută musculatura lucreze optim. În același timp, dacă mușchii sunt supra încordați, spatiile dintre ei (prin care trec vasele sanguine și nervii din regiune) sunt supuse presiunii și circulația sanguină este obstrucționată. În plus, toate produsele metabolice – în special sărurile care trebuie eliminate din acea regiune – rămân pe loc și se depun pe ligamente, tendoane etc. Plăcile formate de săruri se rup la un moment dat, la o mișcare bruscă, și provoacă dureri mari. Orice mișcare da dureri insuportabile. De asemenea, apar și întreruperi ale impulsurilor nervoase, în cazul în care nervii sunt presați din cauza tasării discului.

Este bine se știe discul vertebral nu doare; el are doar funcția de amortizor intre două vertebre, astfel încât nu se distrugă când se ating una de alta. Când presiunea e mare, la ridicarea unui obiect greu, de exemplu, discul crapă. Aceasta este o problemă mare. Pentru a se astupa crăpătură aceea, pentru ca organismul înceapă procesul de regenerare, întreagă zona trebuie lucreze la parametrii maximi. Mulți medici prescriu medicamente, fără a recomanda pacientului și mișcare. Cum tratezi o asemenea afecțiune cu medicamente ori cu masaj? Imposibil!

Prin forța fizica, prin exerciții cu greutăți, noi punem în mișcare mușchii coloanei vertebrale. Mișcările sunt specifice, trebuie cunoști foarte bine anatomia. Atunci când încep să lucreze, mușchii cer organismului alimentație în regiune – sanguină și nutritivă. Automat, această alimentație ajunge și la discul vertebral, ceea ce ajută la refacerea lui.

    Not Tags

Leave a Reply