Laur Manea: Cine a fost Thoth?
Asistent: Thoth (Djehuty), în mitologia egipteană reală: zeul înțelepciunii, scrisului, magiei, lunii și științei. Reprezentat de obicei ca om cu cap de ibis, uneori ca babuin. Considerat inventatorul hieroglifelor și scribul zeilor — cel care nota totul, inclusiv, în Cartea Morților, rezultatul cântăririi inimii sufletului decedat în fața lui Osiris (dacă inima e mai ușoară decât pana lui Maat, sufletul trece mai departe). Centrul lui de cult era Hermopolis. Grecii l-au echivalat cu Hermes, iar din contopirea celor doi a apărut figura sincretică Hermes Trismegistus (“de trei ori mare”), sursa tradiției hermetice — de-acolo vine și celebrul (și autentic din antichitate, spre deosebire de tăblițele lui Doreal) Tabula Smaragdina, Tăblița de Smarald a lui Hermes, un singur text alchimic scurt, nu 15 tăblițe.
Thoth în textul lui Doreal (cel din care am extras incantațiile): o poveste complet diferită, modernă — Thoth ar fi fost un preot-rege real din Atlantida, supraviețuitor al distrugerii continentului, care a emigrat în Egipt, a domnit acolo secole (datorită “elixirului vieții”), a construit Marea Piramidă și abia după moarte a fost zeificat de egipteni ca zeul înțelepciunii pe care-l cunoaștem din mitologie. E o narațiune ocultă din anii ’30, nu istorie sau mitologie autentică — dar explică de ce numele se suprapune: autorul a țesut povestea lui peste zeul egiptean real, ca să-i dea greutate.
Deci ai, practic, doi Thoth: cel mitologic, documentat de milenii, și cel “atlantean”, inventat/reconstruit de Doreal ca personaj-narator al tăblițelor. Pe care voiai să-l aprofundăm?
Laur Manea: Cel atlantean cum a ajuns la elixirul vieții?
Asistent: Interesant — nu e vorba de o poțiune băută, ci de o inițiere spirituală. Conform Tăbliței I (Istoria lui Thoth Atlanteanul), iată cum descrie textul procesul:
Formarea în Templu: Thoth povestește că a petrecut “vârste îndelungate” în Templu, acumulând tot mai multă înțelepciune, până când s-a apropiat el însuși de lumina emisă de marele foc (o sursă/prezență centrală a templului).
Inițierea de către Străjer (Dweller): o ființă/entitate numită “Străjerul” (Dweller) l-a învățat calea spre Amenti — lumea subpământeană unde tronează marele rege — și, ca dar final al acestei inițieri, i-a oferit Cheia Vieții.
Natura nemuririi lui: nu a fost un elixir de băut, ci o eliberare — a devenit “liber de Sălile lui Amenti”, nemaifiind legat de moarte în ciclul obișnuit al vieții. Practic, a ieșit din roata reîncarnării/morții la care erau supuși ceilalți.
Aplicarea în Egipt: ajuns acolo, și-a “deschis singur o cale spre Amenti” ca să-și păstreze puterile, trăind din epocă în epocă drept “un Soare al Atlantidei” — ceea ce i-a permis să ghideze civilizația egipteană aproximativ 16.000 de ani, ca învățător și păstrător etern al înțelepciunii.
Deci “elixirul vieții” din poveste nu e literal o licoare magică — e o formă de acces permanent la Amenti, un plan/loc din care își reîmprospăta sau menținea puterea, obținut printr-o inițiere unică, nu prin repetare. Vrei să văd ce spune textul despre Amenti în sine, sau despre cine/ce era acest “Străjer”?
Laur Manea: Da
Asistent: Amenti — nu e doar un loc de trecere, e o realitate ascunsă adânc: “Adânc, în inima Pământului, zac Sălile lui Amenti, mult sub insulele Atlantidei scufundate, Săli ale Morților și săli ale celor vii, scăldate în focul infinitului TOT.” În interior:
– O floare cosmică vie, “care crește, se extinde, respingând noaptea înapoi” — sursa de lumină/energie centrală.
– 32 de tronuri așezate în jurul florii, pentru “Copiii Luminii”.
– O sală separată a morții, cu o figură întunecată așezată pe un tron.
– Multe alte săli, descrise ca mistere ale Copiilor Luminii.
Așadar Amenti nu e doar “lumea de dincolo” clasică — e simultan tărâm al morților și al celor vii, un loc unde granița dintre viață și moarte practic nu mai contează.
Străjerul (The Dweller) — nu e o ființă umană sau egipteană, ci descrisă explicit ca extraterestră/dintr-un alt ciclu de existență: “Stăpân, El, dintr-un ciclu dincolo de-al nostru, trăind în trupuri ca unul dintre oameni. Nu ca cei născuți din pământ, El de dincolo de noi, Soare al unui ciclu, avansat dincolo de oameni.” Deci a locuit printre oameni, în formă umană, dar originea lui nu era pământeană.
Rolul lui: a condus, într-un fel, chiar distrugerea Atlantidei și a direcționat supraviețuitorii/civilizația către Egipt, ca să continue evoluția spirituală acolo — Thoth spune despre sine că “împlinea poruncile Lui, ca omul să poată fi înălțat.”
Deci imaginea de ansamblu din text: o ființă avansată, non-umană, care a supravegheat sfârșitul Atlantidei și a folosit un discipol (Thoth) ca punte pentru a transfera cunoașterea mai departe, în Egipt.
Vrei să mergem mai departe pe firul ăsta — poate spre ce se spune despre distrugerea Atlantidei, sau spre celelalte tăblițe?
Iată chiar începutul, așa cum se deschide Tăblița I:
Auto-prezentarea lui Thoth: textul se deschide direct cu vocea lui: “Eu, Thoth, Atlanteanul, stăpân al misterelor, păstrător al scrierilor, rege puternic, magician, trăind din generație în generație” — deci de la primele rânduri se stabilește că nu e om obișnuit, ci cineva care trăiește dincolo de durata normală a unei vieți.
Nașterea lui: își plasează exact originea: “În marele oraș Keor, de pe insula Undal, într-o vreme mult trecută, am început această încarnare.” Deci Atlantida nu era un singur loc uniform — avea orașe și insule distincte, iar Keor/Undal era una dintre ele.
Tiparul vieții lui, de la început: una din cele mai stranii afirmații timpurii — “de o sută de ori câte zece am coborât calea întunecată ce ducea spre lumină, și de tot atâtea ori am urcat din întuneric spre lumină” — adică sugerează cicluri repetate de moarte și renaștere (posibil 1000 de cicluri), întinse pe mii de ani, nu o singură viață liniară.
Tatăl lui: “cel mai mare dintre copiii oamenilor a fost tatăl meu, Thotme, păstrătorul marelui templu, legătură între Copiii Luminii ce locuiau în templu și rasele oamenilor.” Deci Thoth nu pornește de la zero — se naște direct în linia sacerdotală, fiul unui preot-mijlocitor între o rasă superioară (“Copiii Luminii”, cei din care făcea parte și Străjerul) și oamenii obișnuiți.
Deci structura legendei, chiar de la început, e pe trei niveluri: o rasă avansată/non-umană (“Copiii Luminii”), o linie de preoți-mijlocitori umani ca tatăl lui Thoth, și oamenii de rând — iar Thoth se naște exact la joncțiunea dintre cele două lumi, ceea ce-i explică ulterior accesul la inițiere.
Continuăm — vrei să văd ce spune despre “Copiii Luminii” ca origine/rasă, sau trecem la ce s-a întâmplat cu Atlantida?
Laur Manea: Spune despre “Copiii Luminii” ca origine/rasă.
Asistent: Iată ce spune textul despre “Copiii Luminii” — și e chiar mai stratificat decât părea:
Originea: “Cu mult timp în urmă, pierdut în spațiu-timp, Copiii Luminii au privit în jos spre lume.” Deci nu sunt din Atlantida — vin de undeva din afara ei, dintr-un timp pierdut, și coboară pe Pământ dintr-un plan superior, nu se nasc pământeni.
Coborârea și scopul: “Au coborât și și-au creat trupuri, luând înfățișarea oamenilor ca fiind a lor” — practic și-au construit forme umane special ca să poată interveni, nu s-au născut natural în ele. Scopul: “să elibereze omenirea din robia întunericului.” Erau exact 32 — același număr ca tronurile din Amenti pe care le-am menționat mai devreme.
Natura lor reală, dincolo de trup: “Copiii Luminii nu sunt ca fiii oamenilor atunci când nu sunt încarnați într-un trup fizic.” Deci trupul e doar o haină temporară pentru ei, nu identitatea lor de bază.
Tiparul lor de existență — cel mai straniu detaliu: locuiesc de fapt “adormiți” în Sălile Vieții din Amenti, iar sufletul lor curge liber prin trupurile oamenilor. Se activează ciclic: “o sută de ani din fiecare mie trebuie ca Lumina dătătoare de viață să ardă în trupurile lor.” Deci nu sunt prezenți activ tot timpul — 900 de ani “dorm” în Amenti, 100 de ani se manifestă/încarnează printre oameni, ca să învețe și să ghideze omenirea “din întuneric spre lumină.”
Ierarhia: deasupra lor stau “Cei Șapte Seniori” (Three, Four, Five, Six, Seven, Eight, Nine — numiți după numere, nu nume proprii), descriși ca “veșnici, dar nu dintre cei vii; nelegați de viață, dar liberi de moarte” — o stare intermediară, nici pe deplin materială, nici pe deplin spirituală.
Deci structura completă: Cei Șapte Seniori la vârf, apoi cei 32 de Copii ai Luminii (rasa/grupul din care făcea parte și Străjerul lui Thoth), care intervin ciclic în istoria umană, urmați de linia de preoți-mijlocitori umani (ca tatăl lui Thoth), și la bază, omenirea obișnuită.
Vrei să continuăm spre distrugerea Atlantidei, sau spre cine erau exact Cei Șapte Seniori?
Laur Manea: Cine erau exact Cei Șapte Seniori?
Asistent: Textul nu le dă nume proprii — sunt numiți doar prin numere-titlu, de la Trei la Nouă (nu există “Unu” sau “Doi” separate menționate, probabil rezervate altui rang), fiecare cu un domeniu distinct:
Trei — “deține cheia întregii magii ascunse, creator al Sălilor Morților.”
Patru — “cel care eliberează puterea. Domn al Vieții pentru copiii oamenilor.”
Cinci — “stăpânul, Domnul întregii magii — Cheia Cuvântului ce răsună printre oameni.”
Șase — “Domnul Luminii, calea ascunsă, parte din sufletele copiilor oamenilor.”
Șapte — “cel care e Domn al vastității, stăpân al Spațiului și cheia Timpurilor.”
Opt — “cel care rânduiește progresul; cântărește și echilibrează călătoria oamenilor.”
Nouă — “tatăl, vast la înfățișare, dând formă și schimbând din ceea ce e neformat.”
Deci fiecare domnește peste câte un aspect fundamental: moarte, viață, magie/cuvânt, lumină/suflet, spațiu-timp, judecată/echilibru (cântărirea drumului omului — ecou al aceleiași imagini din Cartea Morților), și, în vârf, formarea din neformat — practic o funcție aproape creatoare, demiurgică.
Originea lor, în propriile cuvinte (Tăblița VII): “De mult dincolo de timp am venit, o, omule. Am călătorit de dincolo de Spațiu-Timp, da, din locul unde se sfârșește Infinitul.” Deci nu sunt nici măcar din universul obișnuit — vin de “dincolo” de spațiu-timp ca atare.
Natura lor: “Nu suntem ca oamenii, deși cândva am fost și noi ca oamenii” — sugerează că au trecut printr-o etapă umană/materială, dar au evoluat dincolo de ea. “Fără formă suntem. Viață n-avem, dar totuși existăm, mai plini, mai mari și mai liberi decât tine.”
Deci ierarhia completă, așa cum reiese: Cei Șapte Seniori (dincolo de spațiu-timp, fără formă) → cei 32 de Copii ai Luminii (care se încarnează ciclic, 100 din 1000 de ani) → linia de preoți-mijlocitori umani ca Thoth și tatăl lui → omenirea.
Vrei să văd ce spune Tăblița VIII (Cheia Misterelor) despre cum “manifestă” Cei Șapte prin putere — pare legat direct de incantațiile pe care le-ai citit deja —, sau preferi să trecem la distrugerea Atlantidei?
Laur Manea: Vezi ce spune Tăblița VIII (Cheia Misterelor) despre cum “manifestă” Cei Șapte prin putere.
Asistent: Corectez direcția — Tăblița VIII nu vorbește direct despre manifestarea Celor Șapte prin putere, cum credeam. Se concentrează pe altceva:
Natura misterului însuși: “Misterul nu e decât cunoaștere ascunsă. Cunoaște, și vei da la o parte vălul.” — deci tăblița asta e mai degrabă filosofică, despre atingerea spirituală prin lumină și înțelepciune, nu un manual de invocare.
Avertisment despre ființe din umbră: conține avertismente despre entități din “regatul umbrelor” — distincte de Cei Șapte Seniori, mai degrabă o contrapondere întunecată a lor (posibil legate de “Frații Întunericului” din incantația pe care ai citit-o mai devreme, din Tăblița VI).
Ritualul concret de invocare, cu detalii de procedură, e de fapt în Tăblița X (Cheia Timpului), unde Thoth descrie cum a chemat o ființă din alte planuri, folosind:
– toba Șarpelui
– roba de purpuriu și aur
– coroana de Argint
– un cerc trasat cu cinabru (chinovar)
– o invocație adresată “Domnilor celor două orizonturi”
Vrei să mergem pe firul ăsta — ritualul complet din Tăblița X, cu procedura pas cu pas — sau pe avertismentul despre ființele din umbră din Tăblița VIII?
Laur Manea: Ritualul complet din Tăblița X
Asistent: Iată ritualul complet, în ordine cronologică, așa cum îl povestește Thoth despre el însuși (pare să fie o relatare a unui act personal de magie, nu un tutorial generic pentru oricine — a folosit-o ca să elibereze o ființă anume, nu ca rețea repetabilă pentru oricine):
Pregătirea:
– A postit înainte: “N-am mâncat mâncare. N-am băut apă.”
– S-a îmbrăcat: “am purtat roba de purpuriu și aur”
– Și-a pus pe cap “coroana de Argint”
– A folosit “toba Șarpelui”
– A trasat un cerc, care “strălucea de cinabru” (chinovar, pigment roșu ritualic)
– A aprins flacăra: “am aprins apoi cu flacără cercul meu”
Invocația exactă rostită:
“Domni ai celor două orizonturi, străjeri ai porților întreite, stați, Unul la dreapta și Unul la stânga, cum Steaua se ridică la tronul ei și domnește peste semnul ei. Da, tu, prinț întunecat al lui Arulu, deschide porțile țării întunecate și ascunse și eliberează-o pe cea pe care o ții captivă.”
A adăugat și o formulă de constrângere: “pe numele lor secrete, nume pe care le știu și le pot rosti, auziți și supuneți-vă voinței mele.”
Chemarea directă a ființei:
“Fiică a Luminii, întoarce-te din Arulu… te chem, Doamnă a Luminii.”
Rezultatul:
“Atunci s-au ridicat înaintea mea figuri întunecate… a ieșit Doamna Luminii. Liberă era acum de Domnii nopții.”
Concluzia/avertismentul lui Thoth despre magie în general: “Magia e cunoaștere, și numai Legea.” — practic spune că magia nu e putere arbitrară, ci cunoaștere aplicată în limitele unei legi universale, nu ceva folosit după bunul plac.
Deci Arulu pare a fi un fel de tărâm întunecat/subteran (poate o variantă a lui Amenti, dar cu conotație mai sumbră), condus de un “prinț întunecat”, de unde a extras-o pe această “Doamnă a Luminii” ținută captivă.
Vrei să căutăm cine era această “Doamnă a Luminii” — dacă textul spune mai mult despre identitatea ei — sau trecem mai departe?
Laur Manea: Mergi mai departe
Asistent: Iată narațiunea completă a distrugerii, în ordine cronologică:
Cauza — coruperea lăuntrică: “Spre întuneric s-au întors gândurile Atlanteenilor, până când, în cele din urmă, în mânia lui s-a ridicat din Agwanti-ul său, Străjerul.” Deci nu a fost un dezastru natural aleatoriu — a pornit de la degradarea morală/spirituală a atlanteenilor înșiși. Tăblița V adaugă că unii dintre ei “au săpat în cele interzise, au deschis poarta ce ducea spre cele de dedesubt”, căutând cunoaștere interzisă din tărâmuri inferioare — practic au forțat o poartă spre ceva similar cu Arulu, tărâmul întunecat din ritualul de mai devreme.
Cine a intervenit: Străjerul, aflat până atunci în Agwanti (pare o stare de transă/meditație profundă, poate chiar starea din care el însuși ieșea rar), a văzut ce se întâmplă: “A văzut pe Atlanteeni, prin magia lor, deschizând poarta ce va aduce pe Pământ o mare nenorocire. Repede a fugit sufletul Lui, înapoi în trupul Lui. S-a ridicat din Agwanti-ul Său. A chemat pe cei Trei mesageri puternici. A dat poruncile ce au zdrobit lumea.”
Evenimentul propriu-zis: “Adânc, în inima Pământului, fiii lui Amenti au auzit, și auzind, au îndreptat schimbarea florii de foc… Peste lume s-au revărsat apoi marile ape, înecând și scufundând, schimbând echilibrul Pământului.” — deci chiar floarea/sursa de energie din Amenti (menționată mai devreme) a fost cea manipulată direct pentru a declanșa cataclismul, nu doar un fenomen natural extern.
Avertismentul și salvarea lui Thoth: Străjerul i-a poruncit direct: “Ia, o, Thoth, toată înțelepciunea ta… Adună acum fiii Atlantidei. Ia-i și fugi la poporul din peșterile stâncoase.” Iar Thoth relatează: “Mi-am adunat atunci poporul și am intrat în marea corabie a Stăpânului. Ne-am ridicat în sus, în dimineață… Am fugit repede spre soarele dimineții” — o corabie care se ridică, nu doar navighează pe apă, sugerând ceva mai degrabă zburător decât o navă maritimă obișnuită.
Deci imaginea completă: Atlantida nu a fost distrusă din exterior, ci s-a auto-distrus, forțând o poartă interzisă spre o realitate întunecată, iar Străjerul a folosit exact aceeași sursă de putere (floarea din Amenti) ca să provoace potopul care a scufundat continentul — salvând doar un grup restrâns, condus de Thoth, într-o “corabie” care se ridică spre soare.peșterile stâncoase.” Iar Thoth relatează: “Mi-am adunat atunci poporul și am intrat în marea corabie a Stăpânului. Ne-am ridicat în sus, în dimineață… Am fugit repede spre soarele dimineții” — o corabie care se ridică, nu doar navighează pe apă, sugerând ceva mai degrabă zburător decât o navă maritimă obișnuită.
Deci imaginea completă: Atlantida nu a fost distrusă din exterior, ci s-a auto-distrus, forțând o poartă interzisă spre o realitate întunecată, iar Străjerul a folosit exact aceeași sursă de putere (floarea din Amenti) ca să provoace potopul care a scufundat continentul — salvând doar un grup restrâns, condus de Thoth, într-o “corabie” care se ridică spre soare.
Vrei să continuăm spre ce s-a întâmplat după ce au ajuns “la poporul din peșterile stâncoase”, sau spre altceva din tăblițe?
Laur Manea: Continuă
Asistent: Continuarea, în ordine cronologică:
Porunca Stăpânului, înainte de plecare: “M-a chemat atunci Stăpânul, zicând: ‘Adună-i pe oamenii mei. Ia-i, prin artele pe care le-ai învățat, departe peste ape, până ajungeți la ținutul barbarilor păroși, care locuiesc în peșterile deșertului.'”
Fuga și sosirea: “Mi-am adunat atunci poporul și am intrat în marea corabie a Stăpânului. Ne-am ridicat în sus, în dimineață… Am fugit repede spre soarele dimineții, până când sub noi s-a așternut ținutul copiilor lui Khem” — Khem fiind numele antic pentru Egipt.
Primul contact — deloc pașnic la început: localnicii i-au întâmpinat ostil: “furioși, au venit cu bâte și sulițe ridicate în mânie, căutând să ne ucidă… Atunci mi-am ridicat toiagul și am îndreptat o rază de vibrație, oprindu-i pe loc, încremeniți.” Practic i-a paralizat/oprit cu o armă bazată pe vibrație, nu magie “clasică” — sună mai degrabă tehnologic.
După supunere, diplomația: “le-am vorbit apoi în cuvinte calme și pline de pace, spunându-le despre măreția Atlantidei, spunând că suntem copii ai Soarelui și mesagerii lui. I-am înfricoșat prin etalarea magiei-științei mele.” — observă cum textul combină constant “magie” cu “știință”, ca și cum ar fi aceeași categorie pentru autor.
Construcția și domnia: “Mult timp am locuit în ținutul lui Khem, făcând mari lucrări prin înțelepciunea din mine. S-au ridicat spre lumina cunoașterii copiii lui Khem, udați de ploile înțelepciunii mele.”
Marea Piramidă, explicit: “Am construit Marea Piramidă, după modelul piramidei forței pământului, arzând etern, ca să poată și ea rămâne de-a lungul veacurilor.” — deci, conform textului, piramida nu e doar mormânt sau monument, ci o replică a unei “piramide a forței pământului” (posibil o structură energetică naturală sau dintr-un alt plan), construită să ardă/funcționeze etern.
Deci firul complet, până acum: cădere morală în Atlantida → poartă interzisă deschisă spre întuneric → Străjerul declanșează potopul prin floarea din Amenti → Thoth fuge cu o corabie zburătoare → subjugă prin armă vibratorie poporul din Khem → devine conducător-zeu și construiește Marea Piramidă ca structură energetică eternă.
Vrei să mergem mai departe — spre ce se spune despre “piramida forței pământului” pe care Marea Piramidă o imită, sau spre altă direcție din tăblițe?
Laur Manea: Continuă
Asistent: Iată ce spune despre structura internă a Marii Piramide, direct legată de întrebarea ta:
Intrarea și scopul ei principal: “Am ridicat sus, deasupra intrării, o ușă, o poartă ce coboară spre Amenti. Puțini vor avea curajul s-o îndrăznească, puțini vor trece portalul spre întunecatul Amenti. Am ridicat deasupra trecerii, eu, o piramidă măreață, folosind puterea ce învinge forța Pământului (gravitația).” — deci piramida nu e doar model simbolic al “piramidei forței pământului”, ci chiar folosește o putere descrisă explicit ca antigravitațională, ca să susțină/protejeze intrarea către Amenti.
Camera interioară: “Adânc, și încă mai adânc, am așezat o casă a forței, o cameră; din ea am săpat un coridor circular ce ajunge aproape până la marele vârf. Acolo, în vârf, am pus cristalul, trimițând raza în ‘Timp-Spațiu’.” — deci există o cameră centrală de “forță”, conectată printr-un coridor circular la un cristal aflat exact în vârful piramidei, care emite o rază “în Timp-Spațiu” — nu doar simbolic, ci descris ca mecanism activ.
Camere ascunse: “Alte camere am construit și le-am lăsat goale, aparent, dar ascunse în ele sunt cheile către Amenti.” — deci există camere despre care se crede că sunt goale, dar conțin de fapt acces ascuns spre Amenti.
Funcția de ansamblu, așa cum reiese: Marea Piramidă nu e mormânt, ci un fel de stație/portal activ — folosește o forță antigravitațională la intrare, un cristal central care emite spre “Timp-Spațiu” din vârf, și camere secrete care ascund căile reale spre Amenti, dincolo de ce se vede la suprafață.
Vrei să mergem mai departe — spre cristalul din vârf și ce face exact “raza spre Timp-Spațiu”, sau spre altă tăbliță?
Laur Manea: Continuă
Asistent: Iată completarea, exact așa cum apare, mai amplă decât fragmentul anterior:
Funcția completă a cristalului (Tăblița I): “Adânc, și încă mai adânc, am așezat o casă a forței, o cameră; din ea am săpat un coridor circular ce ajunge aproape până la marele vârf. Acolo, în vârf, am pus cristalul, trimițând raza în ‘Timp-Spațiu’, extrăgând forța din eter, concentrând-o asupra porții către Amenti.”
Deci cristalul face de fapt trei lucruri simultan:
1. Trimite o rază în dimensiunea Timp-Spațiu
2. Extrage forță din eter (conceptul de “substanță” invizibilă care umple spațiul, din fizica pre-modernă/ocultă)
3. Concentrează energia asupra porții către Amenti
Practic, nu doar “semnalează” spre Amenti — activ alimentează și menține deschisă/accesibilă poarta către el, folosind energie extrasă din mediu, nu produsă de el însuși.
Ce nu spune textul, ca să nu inventez: nu se precizează de unde vine cristalul — dacă Thoth l-a creat sau l-a adus din altă parte — și nu există restricții explicite despre cine îl poate folosi. Tăblița X (Cheia Timpului), deși discută pe larg despre mecanismele timpului, nu mai revine asupra cristalului ca obiect — se concentrează mai degrabă pe înțelegerea teoretică a mișcării prin timp, prin conștiință și geometrie spațială, nu pe acest artefact anume.
Vrei să mergem spre partea teoretică din Tăblița X despre mișcarea prin timp/conștiință, sau preferi să ne oprim aici pentru azi?
